„Ministră” sau „ministru”? Lingviștii au tranșat dezbaterea: ambele forme sunt corecte

Academia Română: „Ministră” și „ministru” sunt ambele corecte, dar au registre diferite

Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române a oferit un răspuns oficial, la solicitarea Ministerului Culturii, în dezbaterea privind denumirea unei femei aflate în fruntea unui minister. Concluzia specialiștilor este că ambele forme sunt corecte, însă contextul de utilizare face diferența: „ministră” poate fi folosită în limbajul curent, în timp ce în documentele oficiale rămâne recomandată forma „ministru”.

Potrivit punctului de vedere al institutului, forma „ministră” nu reprezintă o greșeală și poate fi utilizată atât în vorbire, cât și în scris, inclusiv în declarații publice. În actele oficiale, în adrese și în alte documente ale instituțiilor statului este însă preferabilă forma „ministru”, întrucât desemnează funcția, indiferent de genul persoanei care o ocupă.

Feminizarea denumirilor de funcții, un proces firesc

Specialiștii Academiei explică faptul că apariția formelor feminine pentru meserii și funcții este un fenomen firesc, legat de accesul tot mai mare al femeilor la poziții care odinioară erau rezervate aproape exclusiv bărbaților. „Feminizarea numelor de profesii, meserii și funcții reprezintă un proces dinamic, rezultat din interacțiunea continuă dintre uz și normă”, se arată în documentul institutului.

Aceasta înseamnă că limba nu se schimbă brusc, ci treptat, pe măsură ce vorbitorii adoptă o anumită formă. Lingviștii admit că, până când un cuvânt nou se stabilizează, există o perioadă în care vorbitorii ezită între variante.

Ce spune DOOM-ul despre formele feminine

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române tratează diferit fiecare cuvânt. Forme precum „decană”, „deputată”, „președintă” sau „ingineră” apar în dicționar fără nicio restricție, fiind considerate perfect normale. În schimb, „ministră” este marcată drept „colocvial”, adică potrivită mai degrabă limbajului vorbit, de zi cu zi.

Alte forme au un statut și mai lejer: „primăriță” și „ministreasă” sunt considerate „familiare”, iar „rectoră” apare cu mențiunea „rar”. Lingviștii subliniază însă că aceste etichete nu înseamnă că limba română nu ar putea forma feminine, ci arată doar în ce context și cât de des este folosit un cuvânt. „Aceste precizări privesc registrul sau frecvența, nu potențialul limbii de a forma feminine”, precizează specialiștii.

De ce unele forme sună „ciudat”

Un detaliu interesant din analiza Academiei explică de ce unele forme feminine par mai puțin solemne decât altele. De vină sunt, uneori, sufixele: terminația „-iță”, de exemplu, este folosită și pentru diminutive, ca în „căsuță” sau „fetiță”, astfel încât un cuvânt precum „primăriță” poate părea mai puțin solemn sau chiar ironic.

„Asocierea poate sugera familiaritate, diminuare a prestigiului sau ironie, favorizând perceperea unor formații ca aparținând unui registru nestandard”, explică lingviștii. Efectul nu apare însă întotdeauna: „doctoriță”, deși are aceeași terminație, nu poartă în DOOM nicio etichetă de tipul „colocvial” sau „familiar”, întrucât românii s-au obișnuit de mult cu acest cuvânt. „Ceea ce contează este istoria fiecărui cuvânt, frecvența și contextele folosirii sale”, se arată în punctul de vedere al institutului.

Studiile citate arată că mulți români preferă forma masculină, dar acceptă în același timp și varianta feminină, iar ceea ce face diferența este cât de familiar și de prestigios li se pare un cuvânt.

Norma ar putea fi revizuită în viitor

Lingviștii amintesc că ultima ediție a DOOM-ului a apărut în 2021, iar de atunci felul în care vorbim s-a putut schimba, mai ales că, auzind un cuvânt tot mai des, acesta nu mai pare nou sau neobișnuit. Acest lucru nu înseamnă însă că regulile se modifică imediat ce o formă devine la modă, ci că, în timp, schimbările din vorbire pot duce la revizuirea normelor.

Concluzia institutului este că „ministră” poate fi folosită fără probleme în multe situații. Forma, „deși marcată «colocvial», poate fi folosită în comunicarea orală și în scris, în contexte care admit acest registru, inclusiv în intervenții publice și texte cu o componentă personală”, potrivit lingviștilor. Academia adaugă că și preferința persoanei care ocupă funcția contează: „Preferința titularei poate fi avută în vedere în alegerea desemnării, cu respectarea contextului de comunicare”.

În documentele oficiale, recomandarea rămâne forma masculină. Pentru actele și adresele instituționale, specialiștii recomandă „utilizarea masculinului generic ministru, care desemnează funcția oficială din Guvern/Cabinet, independent de genul natural al persoanei care exercită funcția”. Motivul ține de uniformitate, pentru ca limbajul administrativ să rămână stabil și unitar, însă lingviștii lasă ușa deschisă, precizând că recomandarea „poate fi reevaluată în raport cu evoluția uzului și cu viitoarele precizări normative”.