Un stylus roman vechi de aproape 2.000 de ani, expus la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia
Un instrument de scris de bronz, folosit de romani pentru a scrie pe tăblițe cerate, poate fi admirat pe parcursul lunii noiembrie într-o mini-expoziție vernisată marți la Muzeul Național al Unirii (MNU) din Alba Iulia. Artefactul, un stylus extrem de rar prin decorul său, a fost descoperit în urmă cu trei ani în zona cimitirului din Alba Iulia.
Potrivit cercetătorului științific George Bounegru de la MNU Alba Iulia, piesa a fost găsită în urma cercetării arheologice preventive declanșate după distrugerea unui sarcofag roman cu inscripție de către o firmă privată. Intervenția s-a desfășurat în zona vestică de extindere a Cimitirului Municipal din Alba Iulia, în anul 2023.
„Piesa a ieșit la curățarea unui complex, complexul numărul 59, o groapă de epocă romană, imediat de la răzuire, și încă de atunci m-a surprins prin faptul că: unu, era întreagă; doi, prezenta anumite caracteristici diferite de alte piese similare”, a declarat George Bounegru.
Cercetătorul a precizat că în colecțiile muzeului mai există instrumente de scris, fie din fier, fie din bronz, dar niciunul nu este o piesă întreagă și nu are decorul celui expus. Stylusul are trei componente: un capăt ascuțit pentru incizare, tija și un capăt distal sub forma unei spatule, folosit pentru răzuirea și netezirea ulterioară a suportului cerat. „Capătul cu care se scria, tija și capătul distal, sub forma unei spatule, cu care se răzuia, se corecta o eventuală greșeală”, a explicat George Bounegru.
Ceea ce individualizează instrumentul descoperit la Apulum față de altele din Imperiul Roman este „alternanța unui decor pe care îl prezintă pe corpul său, o alternanță de decor incizat, cu suprafețe netede sub forma unor triunghiuri care se întretaie”. Potrivit cercetătorului, sunt destul de puține piese cu decor similar: într-o lucrare care prezintă instrumentele de scris din zona Limesului German, o cercetătoare evidențiază doar două piese cu decor similar cu cel de la Apulum, iar în Dacia Romană o piesă descoperită la Ulpia Traiana Sarmisegetuza are, de asemenea, o alternanță a decorului similară.
„Vârful este ascuțit, dar tija pornind de la vârf se îngustează cumva înspre «gumă». «Guma» are umerii foarte bine reliefați și pereții concavi. Acești pereți concavi și aceste elemente toate la un loc oferă o datare tipologică instrumentelor de scris. În cazul nostru, piesele similare se încadrează în secolul al II-lea și întotdeauna în săpăturile arheologice, piesele mărunte dau sarea și piperul săpăturii, coroborată cu celelalte instrumente, o putem data în prima jumătate a secolului al II-lea chiar. Deci, putem rafina cronologia și pe baza analogiilor din alte provincii și pe baza celorlalte piese ieșite în același context cu piesa noastră”, a precizat George Bounegru.
Cercetătorul a punctat că nu oricine își putea permite un instrument de bronz, mai ales decorat și atât de bine păstrat precum piesa expusă. „Invităm pe cei care vin la Muzeul Național al Unirii să se oprească două-trei minute, să citească textul pe care l-am adăugat piesei și să se uite la ea și să se gândească la faptul că, odată, cineva a scris cu acest obiect”, a mai transmis George Bounegru.
Vrei să vezi mai des știrile Direct Focus în Google? Adaugă publicația la sursele tale preferate.
Adaugă la sursele preferate pe Google