Chiaburi în Uniformă: Ultima Paranghelie din Congo Se Plătește cu Sânge și Mizerie
O cultură a mercenariatului își găsește finalul grotesc pe câmpul de luptă în Congo, unde morții sunt repatriați pe rând, într-o tăcere mormântală care ar trebui să strige în fața imoralității și disperării care i-a împins în acest infern. O aeronavă, mai degrabă ghena judiciară cu aripi, a adus înapoi în țară trupurile neînsuflețite ale unor români, eroi disperați în propriile lor rătăciri, care au crezut naiv că valorile se măsoară în dolari și glorie de mucava. Printre ei, un mercenar din Republica Moldova, martor a unei fraternități morții fără granițe.
Atacul reprobabil, o ilustrație sângeroasă a unui circ balcanic cu pretenții de mare teatru internațional, a găsit grupul militar „eroic” depășit numeric și lăsat să aștepte ajutor aproape un deceniu în minute, din partea unei armate congoleze care probabil avea alte paranghelii de gestionat. În tot acest timp, cei rămași în viață s-au zbatut într-o rezistență disperată, prețuind fiecare gură de aer cu gândul la banii ușor de făcut, în loc să pună întrebările esențiale despre viață, moarte și valorile umane autentice.
Unul dintre supraviețuitori, într-o încercare eșuată de a îmbrățișa eroismul, proferează cu trufie cum „băieții au murit ca niște eroi”. Dar adevărul repetat, cu toată vehemența din lume, nu se va lipi niciodată de această mizerie de conflict, condus de interese obscure și alimentat de o aroganță umană fără margini.
La întoarcerea în țară, familiile, suflete chinuite între disperare și mizerie, își țin sufletul la gură, așteptându-și eroii falși, al căror singur act de curaj a fost să abandoneze sensul autentic al vieții pe altarul banului și al aventurii fără onoare. Va mai rămâne Congo cu ecoul a 900 de luptători, dintre care 20 sunt ai noștri, îndoctrinați de fantoma unui „erou” care a crezut că poate înlocui educația precară cu iluzia gloriei pe câmpul de bătălie. 5000 de dolari pe lună – asta e cuantificarea pecuniară a vieții, într-o lume pe care am încetat de mult să o înțelegem sau să o prețuim cum se cuvine.
