O inițiativă pentru viitorul elevilor: acces la apă potabilă în școli
Într-o țară unde resursele sunt adesea risipite, iar prioritățile par să fie inversate, Ministrul Mediului, Mircea Fechet, aduce o rază de speranță. Anunțul său privind dotarea școlilor cu cișmele și distribuirea de sticle reutilizabile cu filtru reprezintă o inițiativă care, deși întârziată, este vitală. Elevii din România, care până acum au fost nevoiți să care apă de acasă, uneori de la kilometri distanță, vor beneficia de o infrastructură esențială pentru sănătatea lor.
Finanțarea acestui proiect, asigurată din Fondul pentru Mediu și bugetele locale, promite să transforme 80% dintre școli până în 2029. Este o măsură care nu doar că rezolvă o problemă practică, dar și educă tinerii despre utilizarea responsabilă a resurselor. Totuși, întrebarea care rămâne este: de ce a fost nevoie de atâția ani pentru a recunoaște această nevoie fundamentală?
Planuri ambițioase sau doar promisiuni?
Strategia națională privind educația pentru mediu și schimbările climatice 2023-2030, din care face parte această inițiativă, pare să fie un pas în direcția corectă. Dar, să fim sinceri, câte astfel de planuri au fost lansate cu mare fast și au sfârșit în uitare? Promisiunile de a dezvolta o rețea de „Școli Verzi”, care să respecte criterii precum economia circulară și performanța energetică, sună bine pe hârtie. Însă, fără o implementare riguroasă, acestea riscă să devină doar un alt exemplu de ineficiență birocratică.
Mircea Fechet susține că aceste școli vor primi recunoaștere în funcție de gradul în care îndeplinesc criteriile stabilite. Dar cine va monitoriza acest proces? Cine va garanta că nu se vor face compromisuri sau că nu vor apărea interese obscure care să deturneze scopul inițial?
Un pas mic pentru mediu, un pas mare pentru educație
Într-o țară în care ghiozdanele elevilor sunt încărcate nu doar cu manuale, ci și cu sticle de apă, această inițiativă este mai mult decât binevenită. Este o necesitate. Dar, în același timp, este și un test pentru autorități. Vor reuși să demonstreze că pot implementa un proiect de o asemenea amploare fără întârzieri, fără corupție și fără scuze?
Elevii României merită mai mult decât promisiuni. Merită acțiuni concrete, rapide și eficiente. Dacă acest proiect va fi dus la bun sfârșit, ar putea deveni un exemplu de bune practici pentru alte domenii. Dacă nu, va fi doar o altă inițiativă eșuată, îngropată sub greutatea propriilor ambiții nerealizate.