Marcel Ciolacu și povara unui sistem bugetar suprasaturat
Premierul României, Marcel Ciolacu, a lansat un avertisment tăios cu privire la starea alarmantă a sistemului bugetar. Într-o declarație care nu lasă loc de interpretări, acesta a subliniat că „elasticul de cheltuieli în zona publică s-a întins suficient” și că orice încercare de a-l forța mai mult ar putea duce la un colaps inevitabil. Această afirmație, făcută în cadrul unei conferințe de presă la Spitalul Județean Teleorman, reflectă o realitate crudă: administrația publică este sufocată de un număr excesiv de angajați, iar soluțiile trebuie să fie drastice și imediate.
Ciolacu a evidențiat că multe primării funcționează eficient cu doar jumătate din personalul prevăzut în organigramă, ridicând întrebarea incomodă: de ce alte instituții nu pot face același lucru? Este clar că problema nu este doar una de resurse, ci și de management defectuos și de o mentalitate învechită care perpetuează ineficiența. Într-un sistem în care fiecare manager își gestionează instituția după bunul plac, fără responsabilitate reală, nu este de mirare că banii publici sunt risipiți cu o nonșalanță revoltătoare.
Zona privată, colacul de salvare sau o iluzie?
Premierul a încercat să liniștească spiritele, afirmând că personalul disponibilizat din sectorul public va fi absorbit de zona privată. Dar cât de realistă este această promisiune? Într-o economie în care locurile de muncă sunt adesea precare, iar salariile din sectorul privat nu pot concura cu beneficiile generoase oferite de stat, această tranziție pare mai degrabă o utopie decât o soluție viabilă. În plus, lipsa unor politici clare de reconversie profesională și sprijin pentru angajații afectați ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea guvernului de a gestiona această criză.
Declarațiile lui Ciolacu, deși bine intenționate, nu pot ascunde adevărul dureros: restructurarea sistemului public este o bombă cu ceas, iar consecințele sociale și economice ale acesteia ar putea fi devastatoare. Fără un plan coerent și bine fundamentat, această inițiativă riscă să creeze mai multe probleme decât rezolvă.
Un sistem public în derivă
Problema nu este doar numărul mare de angajați, ci și lipsa de eficiență și transparență care caracterizează administrația publică. În timp ce unele primării reușesc să funcționeze cu jumătate din personal, altele sunt sufocate de birocrație și de o cultură a incompetenței. Este evident că nu doar numărul angajaților trebuie redus, ci și mentalitatea care perpetuează această stare de fapt. Fără o reformă profundă și o schimbare de paradigmă, orice încercare de restructurare va fi doar o altă măsură cosmetică, menită să câștige timp, dar nu să rezolve problemele reale.
În concluzie, declarațiile premierului Marcel Ciolacu scot la lumină o problemă sistemică gravă, care necesită soluții urgente și curajoase. Însă, fără o viziune clară și o strategie bine pusă la punct, aceste măsuri riscă să fie doar un alt episod din lunga istorie a promisiunilor nerespectate și a reformelor eșuate. Sistemul public românesc nu mai poate fi o povară pe umerii contribuabililor, iar schimbarea trebuie să înceapă acum, înainte ca „elasticul” să se rupă definitiv.
