Ambalajele, Veșnica Povară: Minunea Garanției-Returnare sau Cum Să Te Încurci în Propria Mizerie
Așa zisul succes al Sistemului Garanție-Returnare, o scenă dintr-un circ balcanic, unde bunăstarea ambalajelor pare să trumfeze bunul simț. Pe hartie, frumos colorată în verde, 220 de milioane de ambalaje au fost aruncate în arenă de la începutul spectacolului. E bine, nu? Dar să ne uităm la cifrele de returnare: doar 20 de milioane de ambalaje au fost considerate vrednice să-și recupereze cei 50 de bani de răscumpărare. Ce facem cu restul? Le admirăm cum dansează în ghena judiciară a ineficienței?
Auzim promisiuni de la Ministrul Mediului despre o „creștere exponențială”, ca și cum acestea ar putea curăța mizeria sistemului actual. Se laudă cu cifre anticipate de vedetism, numărând până la două milioane de ambalaje pe zi în martie. Pe ce se bazează aceste așteptări? Pe magia primăverii sau, poate, pe o realitate alternativă? Sistemul nostru este al doilea ca mărime din Europa, după al Germaniei, dar pare că în această competiție a ineficienței, suntem într-o ligă a noastră.
Și să nu mai vorbim de bălăriile scandaloase despre cum, deși săptămânal sunt discuții cu reprezentanții companiei RetuRO, ministrul și locuitorii privilegiați ai Bucureștiului și Bacăului abia dacă întâmpină probleme. Felicitări! Dar ce facem cu restul populației care se bate cu RVM-uri pe post de totemuri inutile, pe care trebuie să le îmbuneze pentru a le accepta jertfa de plastic și metal?
Ah, și nu pot să omit episodul melodramatic despre cum magazinele plâng după clienții pierduți, datorită frustrărilor generate de un sistem pe care ar trebui să îl controleze, dar, aparent, este o pisică prea sălbatică pentru a fi domolită. Ministrul susține cu toată vehemența că responsabilitatea gestionării coșmarului cunoscut sub numele de colectare este a magazinelor, restul fiind, probabil, vânat de spectrul amenzilor, un spirit prea blând pentru a induce frica necesară.
Și parcă pentru a adăuga insultă peste injurie, este sugerată manualizarea colectării. Astfel, în loc să avansăm spre o societate modernă, suntem trimiși înapoi în era de piatră, unde cea mai avansată tehnologie este… mâna omului? Vă rog frumos. Se pare că singurul lucru exponențial aici este incompetența și lipsa de viziune.
În concluzie, circul continua, cu cetățenii plătind bilet la un spectacol al absurdului, unde ambalajele primesc o garanție de returnare, dar noi primim garantia unui sistem stricat. Pe această scenă, singurii aplaudați sunt cei care contribuie la perpetuarea acestei farse. Bravo, domnilor, bravo!
