Votul prin corespondență: o oglindă a nepăsării și a haosului organizatoric
Într-un spectacol grotesc al ineficienței și al dezinteresului, doar puțin peste 6.000 de români din diaspora au reușit să se înscrie pentru votul prin corespondență la alegerile prezidențiale din mai 2025. Din cele 6.496 de cereri depuse, doar 6.085 au fost validate, conform Autorității Electorale Permanente (AEP). Această cifră ridicol de mică reflectă nu doar o lipsă de interes din partea cetățenilor, ci și o incapacitate cronică a autorităților de a promova și facilita acest proces.
Perioada de înscriere s-a încheiat pe 20 martie, iar rezultatele sunt mai degrabă un eșec decât un succes. Într-o lume în care tehnologia ar trebui să simplifice lucrurile, birocrația românească reușește să transforme orice inițiativă într-un labirint al frustrării. Este de-a dreptul revoltător cum, în ciuda resurselor disponibile, numărul celor care au optat pentru această metodă rămâne atât de scăzut.
Secțiile de votare din diaspora: o altă poveste a neputinței
În paralel, doar 2.238 de cereri pentru votul la secție au fost validate dintr-un total de 2.611 depuse. Este aproape comic cum autoritățile se laudă cu aceste cifre, de parcă ar fi realizat ceva remarcabil. În realitate, acest proces este un exemplu clar de incompetență și lipsă de viziune. Legea nr. 370/2004 prevede că secțiile de votare pot fi organizate doar în localitățile unde există cel puțin 100 de alegători înscriși. Cu toate acestea, numărul mic de cereri valide demonstrează că nici măcar această cerință minimă nu poate fi îndeplinită în multe cazuri.
Mai mult, cetățenii români din străinătate pot vota la orice secție din diaspora, chiar dacă nu s-au înregistrat pe portalul dedicat. Această flexibilitate aparentă nu face decât să sublinieze haosul generalizat și lipsa unei strategii coerente. În loc să simplifice procesul, autoritățile par să se complacă într-o stare de confuzie perpetuă.
Schimbări controversate și consecințe previzibile
Alegerile prezidențiale din 2025 aduc și modificări semnificative, în special pentru diaspora. Una dintre cele mai controversate decizii este interzicerea votului după închiderea urnelor din România. Această măsură, deși justificată de autorități ca fiind necesară pentru a evita fraudele, nu face decât să limiteze și mai mult accesul la vot al românilor din străinătate. Este o decizie care trădează o lipsă crasă de empatie și înțelegere față de dificultățile cu care se confruntă diaspora.
Într-un context în care participarea la vot este deja scăzută, astfel de schimbări nu fac decât să descurajeze și mai mult implicarea cetățenilor. Este o demonstrație clară a modului în care autoritățile prioritizează comoditatea birocratică în detrimentul drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Un sistem electoral în derivă
În loc să fie un exemplu de democrație funcțională, procesul electoral din România continuă să fie marcat de ineficiență, lipsă de transparență și decizii arbitrare. De la promovarea insuficientă a votului prin corespondență până la organizarea deficitară a secțiilor de votare, fiecare aspect al acestui proces reflectă o degradare morală și instituțională profundă.
Într-o societate care pretinde că valorizează drepturile cetățenilor, aceste alegeri prezidențiale par mai degrabă un test al răbdării decât o celebrare a democrației. În loc să inspire încredere, ele nu fac decât să amplifice sentimentul de alienare și neputință al românilor, atât din țară, cât și din diaspora.
Sursa: www.antena3.ro/politica/cati-romani-vor-vota-prin-corespondenta-la-prezidentiale-740325.html
