CCR amână dezbaterea pe sesizarea preşedintelui Nicuşor Dan privind Legea vânătorii
Curtea Constituţională a României a amânat miercuri, pentru data de 21 octombrie, discuţiile privind sesizarea formulată de preşedintele Nicuşor Dan referitoare la Legea pentru completarea articolului 6 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
Potrivit sesizării, articolul criticat stabileşte că administratorul faunei cinegetice are printre principalele atribuţii stabilirea şi aprobarea anuală a cotelor de recoltă pentru anumite specii, până la 15 aprilie pentru căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii sedentare admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului. Aceste cote devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare.
De asemenea, actul normativ prevede acordarea unui nivel de intervenţie şi prevenţie anual pentru prevenirea pagubelor şi accidentelor la speciile prevăzute de lege, nivel care se aprobă cel târziu pe data de 15 mai a fiecărui an. Totodată, administratorul adoptă, cu avizul Consiliului Naţional de Vânătoare, orice alte măsuri necesare, în acord cu dispoziţiile legale privind regimul cinegetic.
Criticile formulate în sesizare
În sesizare se arată că actul normativ încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii, nesocotind cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate. Preşedintele susţine că modificarea legislativă afectează coerenţa normativă a reglementării şi creează incertitudine asupra raportului dintre norma specială nou-introdusă şi regimul general al contenciosului administrativ.
În opinia şefului statului, deficienţa de previzibilitate a legii criticate este accentuată de includerea, în domeniul derogării, a ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, text care se referă la „orice alte măsuri necesare”. Această sintagmă nu delimitează natura măsurilor, scopul lor, gradul de urgenţă, speciile vizate, teritoriul de aplicare ori efectele juridice asupra exemplarelor de faună.
Conform sesizării, termenul „măsuri” nu are o definiţie în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în OUG 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sau în legislaţia-cadru în domeniu.
Se atrage atenţia că legislaţia europeană relevantă – Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, transpusă în dreptul intern – operează cu noţiunile de „capturare”, „ucidere”, „perturbare”, „distrugere” şi „deteriorare”, însă norma derogatorie nu face trimitere la niciuna dintre acestea şi nu preia terminologia armonizată.
Prin urmare, se completează în sesizare, măsurile adoptate în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 pot fi, în practică, atât măsuri letale, cât şi măsuri neletale, atât măsuri de prevenţie pe termen lung, cât şi intervenţii punctuale, atât acte normative de planificare cinegetică, cât şi acte individuale de executare.
Argumentul privind controlul judecătoresc
Preşedintele mai susţine că derogarea propusă prin legea supusă controlului de constituţionalitate afectează direct principiul constituţional al controlului judecătoresc efectiv asupra actelor administrative.
„Normele de procedură care privesc suspendarea executării actelor administrative, inclusiv cele care privesc caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti de primă instanţă, reprezintă garanţii procesuale fundamentale care nu pot fi eludate printr-o astfel de reglementare. De altfel, introducerea unei astfel de derogări ce nu are la bază nicio justificare obiectivă are efectul de a crea un precedent cu consecinţe păgubitoare dacă se extinde şi la alte domenii administrative”, se arată în sesizarea transmisă de Nicuşor Dan.
