Prescripția a pus capac dosarului fiscal, dar nu și mirosului lăsat în urmă. Cristian Doru Merțe, un nume vechi în lumea interlopă și reciclat recent pentru decor politic, rămâne perfect vizibil în toate celelalte capitole ale biografiei sale, indiferent câte dosare i se sting în sertare. Ancheta privind cele 443.000 de doze de energizante și cele aproape 500.000 de materiale publicitare, toate trecute prin circuitul Star West Market Impex, Dacrimer Import Export și Romside, s-a oprit nu pentru că n-ar fi existat prejudiciu, ci pentru că timpul a expirat. Prejudiciul de peste 466.000 de lei, format din TVA și impozit pe profit, rămâne acolo, la fel de concret, în sarcina lui Doru Merțe, și în sarcina firmelor cu care instanța l-a obligat în solidar, dar penalul a fost îngropat sub cronometru.
Parchetul Bihor documentase suficient: tranzacțiile fictive cu energizante în valoare de aproximativ 1,53 milioane lei, materialele publicitare de 680.000 lei, TVA-ul deductibil de 297.660 lei compensat fără drept, livrări intracomunitare scoase din stoc fără colectare de TVA, înregistrări contabile cu parfum de operațiuni inexistente. Firma Dacrimer Import Export SRL, cu administrator chiar Cristian Doru, era bifată ca “fantomă”, iar Romside apărea în aceeași categorie. În contul personal al lui Doru Merțe Cristian, intrau 274.000 lei, notați drept “restituire creditare”, ridicați în 12 tranșe, pe care acesta îi nega franțuzește: nici nu i-a ridicat, nici nu a creditat firma vreodată.
Sondarea trecutului său arată mereu aceeași schemă: fantome contabile, bani scoși în numerar, operațiuni inexistente care produc datorii reale. Anul 2016 a fost doar punctul în care inspecția fiscală a ANAF a apăsat pe butonul penal. Restul era deja acolo.
Pe fundalul acestor istorii fiscale, apare Simona Ioana Pașcu, avocata cu trecutul ei profesional și penal greu de ignorat. Pașcu Ioana, membră a Baroului Bihor, condamnată definitiv pentru ultraj în 2022 după ce a agresat o funcționară, Crina Țiburcă, în Primăria Lugașu de Jos, în timp ce filma cu telefonul și ridica tonul ca într-un meci personal. Instanța a stabilit clar: nu a fost un reflex, ci o palmă aplicată deliberat. Certificatul medico-legal consemnează trauma, 2–3 zile de îngrijiri medicale, iar amenda penală de 11.000 lei, daunele de 3.000 euro (aprox. 15.000 lei), onorariul de 7.500 lei și cheltuielile judiciare de 3.000 lei împing totalul peste 36.500 lei.
Cu toate acestea, Pașcu Simona Ioana (fostă Neaga) continuă să profeseze nestingherită. Baroul Bihor, condus de Stancu Adrian, n-a simțit nevoia nici să comunice public cazul, nici să aplice vreo măsură disciplinară vizibilă, deși legislația o cere. Legea 51/1995, art. 14, vorbește despre “reputație bună”, Statutul profesiei menționează demnitatea, conduita, obligația de a nu compromite prestigiul profesiei. În teorie. În practică, dosarul Simonei Pașcu este acoperit de tăcere.
Legătura dintre Pașcu Simona și Merțea Cristian este constantă. Ea îl apără, îl susține, îl reprezintă în dosare, îl însoțește, îl validează juridic. El, la rândul lui, vine cu istoria completă: proxenetism, trafic de persoane, fraudă cu carduri bancare, furturi din magazine, trafic de țigări, evaziune în Anglia, șantaj, obstrucționarea justiției, inducerea în eroare a organelor de anchetă, arestări în Olanda și Italia, colaborare cu poliția în anii 2000, folosit ca martor protejat, acuzat din toate direcțiile și scos mereu la suprafață prin cooperare.
Pe acest fundal, candidatura lui Cristian Merțe Doru la Consiliul Local Paleu, propusă de PNL Bihor, devine o scenă suprarealistă. Sprijinit discret sau direct de Ilie Bolojan, de Florin Birta și trecut prin validarea tăcută a Mihaelei Erbașu, candidatura sa a părut perfect posibilă, până când scandalurile au ieșit din nou la suprafață. A fost dat afară exact de cei care l-au împins în față.
Apoi vine episodul Hop&Go — bucata cea mai actuală și mai revelatoare. Dacă dosarul fiscal a murit prin prescripție, aplicația Hop&Go moare în realitate. Așa-numita “inovație” nu este o creație locală, ci o copie după o aplicație turcească, reprodusă până la confuzie, cu structură, identitate vizuală și concept comercial preluate aproape integral. Marca Hop&Go a fost refuzată oficial de OSIM iar Merțe a depus la derută două noi cereri care sunt blocate. Cifra de afaceri: zero lei.
Cu toate acestea, în Oradea circulă aproximativ zece mașini inscripționate Hop&Go. Ele există fizic, costă real, dar în acte apar pe numele rudelor lui Merțe Doru, persoane fără venituri declarate vreodată, fără istoric de muncă, fără justificare fiscală. Mașini de zeci de mii de euro cumpărate de oameni fără venituri — un artificiu clasic pentru evitarea sechestrului. Dacă bunurile nu sunt pe numele infractorului, n-ai ce să-i iei.
Partea ruptă din realitate este și mai vizibilă: Doru Merțe nu a declarat niciodată vreun venit în România. Niciodată. Cu toate acestea, gestionează aplicația, își personalizează mașinile, circulă, afișează, își construiește imaginea publică, ba chiar ocupă Marea Vitrină Digitală a orașului.
Primăria Oradea completează grotescul: promovează Hop&Go pe site-ul instituției, oferind notorietate gratuită unei aplicații fără marcă, fără venituri, fără legitimitate economică, fără proprietate intelectuală clarificată. Firme serioase așteaptă ani pentru o asemenea vizibilitate. Hop&Go a primit-o de la început, ca și cum ar fi un proiect strategic, nu o copie eșuată a unui concept, aplicație și a unui brand notoriu.
Nimic nu stă la locul lui: nu există venituri, nu există legalitate solidă, nu există marcă, nu există justificare patrimonială, nu există transparență, nu există profesionalism în apărare, nu există responsabilitate în promovare, nu există filtru politic.
Totul însă este coerent cu traseul lui Merțe Doru: un lung șir de identități împrumutate, firme dispărute, bani fără origine fiscală, mașini fără titular economic, declarații care trimit alți oameni la închisoare, aplicații copiate, candidaturi oferite și retrase, avocați condamnați care îl apără mai departe, instituții care tac.
Hop&Go nu este o afacere. Este oglinda. Și-n oglindă, în loc de oraș european, se vede aceeași formă cunoscută: un caz-școală de cum se clădește un profil public din nimic, cu bani care nu apar nicăieri, cu firme care există doar în acte, cu branduri furate și cu un sistem care îl ridică, îl acoperă, îl folosește și îl abandonează, după nevoie.
