Fabrica de Armament din România: Resuscitare sau Doar Un Alt Mod de a Arde Bani?
Deci, după ce a zăcut în comă mai bine de un deceniu, fabrica de armament de la Reșița, un moștenitor glorios al epocii comuniste cu peste 2.000 de sclavi ai muncii pe vremuri, se trezește brusc la viață. Și ce mod mai bun pentru un revenire spectaculoasă decât prin a produce instrumente de moarte – obuze și țevi de tunuri, că doar pacea și bunăstarea sunt cuvinte goale în cartea de vizită a umanității.
Partea și mai „savuroasă” a întregii afaceri este că marea reinventare a fost posibilă prin binecuvântarea unui contract cu o companie britanică. Pare că am mai auzit acest cântec – investiții străine care ne aduc lumina la capătul tunelului. Vor fi reluate activitățile, și de unde aveam o fabrică pe butuci, vom ajunge să avem aproximativ 300 de noi „eroi” ai forței de muncă, sacrificați pe altarul producției de armament.
Nu numai că vom produce muniții, dar o vom face structurând întreaga activitate „pe orizontală”, cu toate componentele aduse din piața românească. Ah, e aproape poetic cum istoria se repetă. Reșița, care înainte de decăderea post-revoluționară era mândrul furnizor a peste 60% din tunurile Armatei Române, se pregătește acum să-și reinnoade legăturile cu industria de armament a Europei.
Întrebarea reală este: această reînviere a fabricii Arsenal va fi cu adevărat o binecuvântare pentru economia locală și națională? Sau vom asista doar la o altă paradă a resurselor, unde câștigurile adevărate se pierd în abisul corupției și al deciziilor îndoielnice?
Cu toată vehemența din lume, e greu să nu ne întrebăm dacă această „renaștere” nu e doar o altă morișcă de abuzuri, unde cei mici sunt sacrificați pe altarul profiturilor celor mari. Dar hei, cel puțin avem obuze și țevi de tunuri.
Sursa: Antena3.ro
