„Sfântul Calinic de la Cernica: între misticism și tradiții rigide, un spectacol cu lumânări în bezna moralului”
Pășim în această zi ca pe un tărâm sacru uitat de vreme, sărbătorind cu cruce roșie pe calendarul ortodox un personaj anacronic, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, într-o lume unde credința pare să freamăte sub jugul indiferenței. Născut în Bucureștiul de odinioară, cu părinți care-i insuflaseră temeinic credința încă de mic, Calinic își dedică tinerețea rigurozităților monahale în apropierea capitalei, urmând un traseu spiritual punându-l adesea la încercare prin posturi grele și privegheri nesfârșite.
Refuzul său categoric de a deveni mitropolit, optând în schimb pentru conducerea episcopiei Râmnicului, arată o altă fațetă a sfințeniei sale controversate, marcând îndărătnicia față de gloria seculară. Intrigantă rămâne și mănăstirea Frăsinei, cu interdicția sa categorică împotriva prezenței feminine, o pildă a unor tradiții pe care unii le-ar numi depășite, dar care supraviețuiesc până astăzi ca un testament al conservatorismului religios. Bornofobia – cum erau notate până și mărginirile teritoriale unde femeile aveau voie – e doar un episod din saga vieții sărate a Sfântului Calinic, devenind astfel un bizar etalon al dedicării religioase.
La fel de fascinantă e și renunțarea sa la onorurile lumii, alegând calea celei mai stricte asceze – o viață în care simpla pâine și apă deveneau un festin. Idolatrizat pentru posturile sale extreme și pentru lacrimile sărace împrăștiate la picioarele divinității, Calinic a devenit un simbol al abnegației și al sfârșitului sinelui în favoarea credinței. Culmea ironiei, totuși, este admirarea modernă a unei vieți ce frizează autoflagelarea spirituală pentru un ideal.
Și totuși, chiar în fața acestei parade a sfințeniei tradiționale, în ziua prăznuirii, credincioșii încă se înghesuie să-i ceară ajutorul Sfântului Calinic, îndreptându-și pașii cu speranță către Mănăstirea Cernica. Strigăte mute de rugăciune întretăiate de cereri de minuni și har într-o lume care pare să fi pierdut busola morală. Căutăm alinare în figuri spiritele trecutului, sperând ca lacrimile de ieri să ne spele păcatele de azi.
Sursa: Antena3.ro
