Britanic Scârbit de Circul Balcanic al Prețurilor din Cluj!
Aaron Roberts, un vânător de cadre britanic care s-a avântat în jungla urbană clujeană, își varsă amarul pe rețelele de socializare despre cea mai recentă descoperire: o paranghelie de prețuri care te lasă cu buzunarele flendurite. Mărirea prețurilor la restaurantele din Cluj a devenit o tradiție la fel de îndrăgită ca și coada la pâine în perioada de aur.
Marty Eatery: Un Tablou cu Prețuri de Muzeu
„Am crezut că intru într-un restaurant, nu într-o licitație pentru un Van Gogh”, spune Roberts, după ce a testat atmosfera din Marty Eatery. A pășit indignat din local nu pentru că portofelul i-ar fi refuzat colaborarea, ci pentru că moralitatea nu îi permite să subscrie la acest festin al lăcomiei. „Nu sunt vaca de muls a Clujului”, și-a completat gândurile într-o postare ce a declanșat un val de solidaritate printre internauți.
Complicii Tăcerii: Cum rămâi mut când portofelul țipă
Ceea ce l-a uimit pe britanic nu este doar acrobatia prețurilor, ci și complicitatea victimei, clientul, care, în loc să profereze invective, alege să-și înghită indignarea. Roberts evidențiază o strategie sinistră de marketing: mărește prețul, apoi oferă o „reducere”. „E ca și cum te-aș lovi și apoi ți-aș oferi un plasture. Literalmente același preț, doar că acum ești și umilit,” explică el, cu toată vehemența.
Festivalul Prețurilor: Ura și la Gara din Cluj!
Epifania britanicului nu se limitează la un singur restaurant. Se pare că această manevră este atât de răspândită încât ar putea fi considerată disciplină olimpică locală: „Două sau chiar trei ori mai mult? E ca și cum am trăi într-o realitate alternativă unde inflația este noul nostru Dumnezeu,” se revoltă Roberts. Mesajul său, un strigăt în bezna a moralului și a mentalului comercial clujean, se dorește a fi un clopot de alarmă pentru toți cei care și-au pierdut vocea sau și-au vândut conștiința pe un pumn de mărunțiș.
