România a predat Turciei comanda grupului naval care curăță Marea Neagră de mine
Într-un pas semnificativ pentru cooperarea regională, România a predat, pe 8 ianuarie 2026, comanda Grupului operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră Forțelor Navale ale Turciei. Ceremonia militară a avut loc în portul Umuryeri, Istanbul, și a marcat o etapă importantă în eforturile de asigurare a securității maritime în această zonă strategică.
Cu această ocazie, s-a desfășurat și ședința bianuală a Comitetului MCM Black Sea, unde au fost prezentate rezultatele activităților realizate sub comanda Forțelor Navale Române. Ministerul Apărării Naționale (MApN) a comunicat că, în perioada iulie-decembrie 2025, România a participat activ la misiuni cu puitorul de mine și plase 274 „Viceamiral Constantin Bălescu” și cu vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu”. Aceste nave au fost implicate în exerciții internaționale precum BREEZE și POSEIDON, demonstrând astfel angajamentul României față de securitatea regională.
Conform Memorandumului de înțelegere semnat pe 11 ianuarie 2024 la Istanbul, comanda Grupării MCM Black Sea va fi asigurată pe o perioadă de șase luni de către Forțele Navale ale Turciei, urmată de o preluare similară de către Forțele Navale ale Bulgariei. România va reveni la conducerea grupării în prima jumătate a anului 2027, consolidând astfel un sistem de rotație care asigură continuitatea misiunilor de securitate în Marea Neagră.
Scopul principal al acestui grup operativ este de a menține siguranța traficului maritim prin activități de supraveghere, recunoaștere și neutralizare a minelor marine, precum și prin operațiuni de căutare și salvare. Vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu” a plecat din portul militar Constanța pe 6 ianuarie 2026, având la bord o echipă de scafandri specializați în dezamorsarea dispozitivelor explozive, pentru a se integra în cadrul grupului operativ și a participa la cea de-a opta activare a grupării.
Pe durata misiunii, gruparea va efectua escale în porturile Umuryeri (Turcia), Burgas (Bulgaria) și Constanța (România), pentru a-și menține capacitatea de luptă și a asigura o reacție rapidă în fața eventualelor amenințări maritime.
