Chiar Ne Trebuie Validarea Lui Biden Pentru Educația din România?
Într-o lume perfectă, poveștile despre cooperări internaționale și schimburi culturale sună minunat, dar când ne uităm la detaliile întâlnirii dintre Remus Pricopie, Ligia Deca, Andrei Murar, și gagica instituțională a Americii, Valerie Biden Owens, începem să ne întrebăm dacă nu cumva ne-am împotmolit în complexul nostru de inferioritate. O întâlnire la vârf cu marea și atotputernica echipă a Institutului Biden și a Universității din Delaware ne pune în poziția de a ne întreba: chiar nu ne putem pune singuri ordine în educație fără să cerem ajutor transatlantic?
Revolta privind Exportul de Măiestrie Academică?
Auzi la ei, Institutul Biden este un „centru de clasă mondială”; ca și cum noi, pământenii de rând, am avea nevoie de o reafirmare a valorii de la peste ocean pentru a crede în potențialul nostru academic. SNSPA și Universitatea din Delaware își îngroașă rândurile colaborării din 2014, cu planuri mari de mobilități Erasmus+ și evenimente științifice, în timp ce facultățile de acasă urlă după fonduri și recunoaștere. Suntem într-o perpetuă căutare de validare externă, ignorând potențialul enorm ce zace abandonat în instituțiile noastre educaționale.
Visuri de Mărire, Hagi-Tatări pe Pământ American
Reprezentanții americani, cu titlurile și posturile lor răsunătoare, par să ne aducă aminte de faptul că avem nevoie de permisiunea lor pentru a visa la o educație de calitate. De la directori executivi la manageri de programe și deans adjuncți, întreaga paradă a titulaturilor par să fie menită să ne facă să ne simțim mici și neînsemnați. Și, ca să ne țină în acest stadiu, promit o conferință fastuoasă în 2024 și întâlniri de lucru ce vor rămâne, cel mai probabil, doar promisiuni în vânt. Cât de mult ajută aceste „mobilități” și conferințe la rezolvarea problemelor structurale pe care le avem în educație?
De la Cuvinte la Fapte, Oare Când?
Pe hartă, această colaborare pare strălucitoare. Însă, în practică, rămâne de văzut cât de mult va afecta vizibil și substanțial calitatea educației în România. Până la urmă, de la a organiza conferințe și a îmbunătăți CV-uri cu mobilități internaționale până la a restructura și revitaliza întreaga infrastructură educațională din România, e un drum lung, presărat cu multe intenții bune dar, ai ghicit, puțină realizare. Oare când vom trece de la cuvinte la fapte?
