De ce seacă Dunărea, după atâtea ploi în România?
În ultimele săptămâni, Dunărea a înregistrat o scădere semnificativă a debitului, deși luna iulie a fost marcată de ploi torențiale în multe zone din România. Situația poate părea paradoxală, dar are o explicație simplă: fluviul traversează mii de kilometri înainte de a ajunge în România, iar debitul său depinde de condițiile meteo din Germania, Austria și alte regiuni din Europa Centrală.
Seceta severă din țările vecine
În Germania și Austria, seceta a atins proporții alarmante. De exemplu, în unele regiuni din Austria, Dunărea a coborât la un nivel istoric, iar riglele utilizate pentru măsurarea apei nu mai ajung până la suprafața acesteia. În sudul Germaniei, stațiile de monitorizare indică niveluri scăzute, rezultatul unui deficit de precipitații care durează de luni de zile.
Imposibilitatea compensației prin ploi locale
Conform analizei efectuate de Meteoplus, Dunărea nu este alimentată doar de ploi căzute pe teritoriul României. Aceasta izvorăște din Munții Pădurea Neagră și parcurge aproximativ 2.850 de kilometri, străbătând zece state. De aceea, precipitațiile din sudul României, deși semnificative, nu pot compensa lipsurile din bazinul hidrografic al fluviului.
Debitul Dunării la intrarea în România
La Baziaș, nivelul debitelor ar putea scădea până la aproximativ 1.450 de metri cubi pe secundă, o valoare care este de peste trei ori mai mică decât media multianuală pentru luna iulie, care este de 4.750 metri cubi pe secundă. Această situație reflectă gravitatea lipsei de apă în amonte, din regiunile central-europene.
Impactul secetei în Germania
În Rheinland-Pfalz, aproape 72% dintre stațiile de monitorizare au raportat niveluri extrem de scăzute de apă, iar prognozele indică o continuare a acestei tendințe. Aceasta subliniază faptul că seceta nu este o problemă temporară, ci un fenomen de lungă durată, generat de un deficit de precipitații acumulat în ultimele luni.
Afectarea navigației și a ecosistemului
Cetosul afectează grav nu doar navigația, ci și viața din albia Dunării. Temperaturile ridicate au condus la încălzirea apei, ceea ce reduce semnificativ oxigenul disponibil pentru pești. Furtunile sporadice nu rezolvă problema, deoarece apa se evaporă rapid și nu poate fi absorbită de un sol uscat. Aceasta determină o scădere temporară a nivelului apei, urmată rapid de o nouă scădere.
Concluzie: Nevoie de precipitații constante
Pentru ca Dunărea să atingă din nou un debit satisfăcător, ar fi necesare precipitații consistente, nu doar ploi ocazionale în România, ci și în regiunile din amonte. Meteorologii estimează că debitul ar putea rămâne la un nivel scăzut până în mijlocul lunii august, iar o revenire semnificativă ar fi posibilă doar cu o ploaie repetată și uniform distribuită în zonele alpine și afluenți.
