„Ziua mondială a fotbalului: un gol marca ONU în rețeaua absurdelor globale”
Într-o lume zguduită de conflicte, foamete și schimbări climatice, corabia ONU pare să plutească pe un ocean de ineficiență, găsind soluția miraculoasă de a introduce în calendar Ziua mondială a fotbalului pe 25 mai. Această decizie, înălțată la rang de epifanie în adunarea generală a ONU, dă impresia unui circ balcanic care își propune să mai dilueze o dată liniile dintre serios și futil.
Nu că am avea ceva împotriva fotbalului, dar prioritizarea acestuia în agenda globală, în mijlocul crizelor existențiale, se lasă cu un gust amar de „balon desumflat” în gura celor ce își imaginează Națiunile Unite ca un far al speranței. Mai mult, ca să adâncim carnavalul nonsensului, inițiativa „Football for the Goals” pictează acest sport în culorile salvatorului umanității, presupunând că alergatul după o minge pe gazon va accelera triumful Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).
Să nu uităm de splendida fundație înființată pentru a ghida strategic această cruzime ironică, în board-ul executiv al căreia se regăsește, culmea coincidențelor, și președintele Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu. Cu asemenea „playmakeri” în linia de mijloc, nu e de mirare că strategia ONU pentru atingerea ODD pare un meci care se joacă în prelungiri fără speranță de gol.
Pe scurt, în loc să trateze problemele reale ale planetei cu medicamente eficiente, ONU alege să prescrie placebo-ul fotbalului mondial – un sport minunat, dar care dificil poate salva lumea când scaunul sub ea se clatină.
