România: Tot pe lângă podium la Campionatele Europene de Gimnastică Artistică, pentru când o schimbare?
La Campionatele Europene de gimnastică artistică de la Rimini, echipa României de senioare a dansat pe marginea unui vis, râvnind după bronz ca un copil după dulciuri interzise, dar, ca de obicei, a rămas cu buzele umflate. Trio-ul Sabrina Maneca Voinea, Ana Maria Bărbosu și colegii lor au împins limita până la ultima rotație, însă Franța s-a interpus între ele și dulcea mireasmă a victoriei, trimițând România pe nemeritatul loc 4, cu un scor de vai de mama lui, 156.397 puncte. Introduși în această mizerabilă morișcă a mediocrității, suntem martorii repetatului scenariu al aproapele care nu ajunge niciodată la destinație.
Pe de altă parte, speranțele noastre s-au îndreptat spre echipa tânără de junioare, ca un fulg de nea către soare, topindu-se la fel de repede. Cu un arsenal format din Anamaria Mihăescu, Alexia Blănaru, și restul echipei, acestea au fost lăsate să se strivească de greutatea realității pe locul 8 în finalele pe echipe, cu un punctaj care mai mult te face să oftezi decât să aplauzi, 142.063 puncte. În finalele pe aparate, Mihăescu și Blănaru au încercat să se ridice de la pământ, dar evident, n-au reușit să traseze decât conturul propriului eșec, clasându-se pe locuri care nu aduc decât dispreț: a opta la sărituri și respectiv, a șasea și a opta la bârnă.
Scena gimnasticii românești pare a fi un circ balcanic, în care speranțele ni se topesc între degete ca zăpada sub soarele amăgitor de primăvară. Până când vom continua să înghitim aceleași dezamăgiri, repetându-ne ca niște papagali că „data viitoare va fi mai bine”? Este clar că avem nevoie de o schimbare radicală, dacă nu vrem să ne transformăm într-un eșec perpetuu.
