Târgu-Mureșul industrial moare în rate. În martie 2026, Azomureș a intrat în concediere colectivă, lăsând fără venituri aproximativ 2.500 de oameni — 865 de angajați proprii și 1.500 din firmele contractoare care gravitau în jurul platformei chimice. Combinatul care a definit timp de decenii economia orașului se află în conservare, așteptând o preluare de stat care întârzie. Pe fondul acestui tablou, Romcab — producătorul de cabluri listat la Bursa de Valori București — riscă să devină a doua mare pierdere industrială a orașului. De data aceasta, nu din cauza prețului gazelor sau a pieței, ci, potrivit acuzațiilor companiei, din cauza instanțelor care o judecă.
Fabrica de conductori și cablaje Romcab a fost înființată în 1950 și a devenit, în scurt timp, principalul furnizor de conductori și cablaje pentru industria românească, precum și un important exportator pentru piețele din Europa. Șapte decenii mai târziu, compania listată la BVB sub simbolul MCAB rămâne una dintre puținele structuri industriale funcționale din Târgu-Mureș, cu peste 100 de angajați direcți și un ecosistem de colaboratori și parteneri care, potrivit datelor companiei, implică indirect peste 500 de locuri de muncă.
Romcab ocupă poziția 102 în Europa din perspectiva cotei de piață, conform unui clasament elaborat de compania britanică de cercetări Plimsoll, cu vânzări în Europa Centrală, de Est și de Vest, pe piețe precum Germania, Austria, Italia, Ungaria, Cehia, Slovacia și Bulgaria. Nu este o fabrică locală oarecare — este un exportator cu prezență certificată pe piețele europene.
Reorganizare cu tendință ascendentă — blocată de proceduri
Romcab se află în procedură de insolvență din 2017, cu dreptul de administrare păstrat. Traiectoria a fost, timp de mai mulți ani, una pozitivă: în cei șapte ani care au decurs de la intrarea în insolvență, volumul afacerii a crescut de la 20 de milioane de euro (2017) la 420 de milioane de euro (2022), iar planul de reorganizare a fost implementat în proporție de 80%. O poveste de redresare reală, cu cifre concrete.
Situația s-a complicat după 2022, pe fondul scăderii brutale a veniturilor și al unor presiuni fiscale repetate din partea ANAF. Compania a încheiat 2024 cu o pierdere brută de 113,6 milioane de lei, după un profit de 15,9 milioane în 2023, în condițiile în care cifra de afaceri a crescut cu 6,8%, la 509,4 milioane de lei, dar cheltuielile cu materiile prime au urcat cu 20%. Cu alte cuvinte, producția există și crește — dar marja este mâncată de costuri și datorii istorice.
Creditorii principali înscriși în tabelul de creanțe nu cer falimentul și susțin continuarea activității. Planul de reorganizare modificat, care prevede prelungirea perioadei de implementare, a fost aprobat de adunarea creditorilor cu 76% din masa credală. Totuși, doi creditori au formulat cereri de faliment la 31 ianuarie 2025.
Dublul impact: fabrica și orașul
Într-un context în care închiderea Azomureș afectează indirect încă 1.500 de lucrători din firmele contractoare ce activau pe platforma chimică din Târgu-Mureș, dispariția Romcab ar adăuga o nouă undă de șoc pe o piață a muncii deja fragilizată.
Efectul nu s-ar limita la cei 100 de angajați direcți. Furnizorii locali de servicii, transportatorii, subcontractorii, comercianții care depind de puterea de cumpărare a salariaților din zona industrială — toate acestea ar fi afectate în cascadă. Târgu-Mureșul ar pierde, practic, ultimul pol industrial semnificativ rămas funcțional.
Creditorii Romcab care se opun falimentului nu acționează din altruism: logica lor este că valoarea companiei în funcțiune este net superioară celei în lichidare. O fabrică care produce și exportă valorează mai mult decât activele vândute la bucată. Această perspectivă — valabilă economic — este, potrivit companiei, ignorată sistematic de instanțele care îi gestionează dosarele.
