Tocmai Când Credeai Că Ai Văzut Tot: Morala Ucigătoare a Automedicației Transformă O Mamă de Patru Într-o Victima Chiabură a Societății
O tragedie ce atâta revolta și scârbă se desfășoară sub privirile noastre, pe scenariul de circ balcanic al sănătății noastre precare. O femeie de 33 de ani din Galați, manifestând o neghiobie crasă perpetuată de o societate ahtiată de autodiagnosticare, a fost împinsă pe marginea prăpastiei de insuficiența hepatică acută, cu o mână de ajutor de la excesul de paracetamol. Scena salvării? Un transplant de ficat la spitalul Sfântul Spiridon din Iași.
Și parcă pentru a adăuga ironie supremă la deja grotescului spectacol, povestea salută apariția unei eroine pălate, o donatoare de 56 de ani, al cărei creier a cedat, dar inima a continuat să bată pentru cei aflați în disperare.
Sub stratul acestor interacțiuni, un tablou familial devastat de șanse și soartă. Mama pacientei, cu duhul sfărâmat, ne oferă o perspectivă îngrozitoare — o poveste despre o decădere abruptă în ghearele unei maladii crunte, totul condimentat cu o doză copioasă de credință în divinitate ca ultim refugiu.
Nu putem să nu remarcăm sarcasmul morbid prin care soarta decide să arunce în arenă două transplanturi hepatice, cu sămânța salvării sădită insidios în capitală, semnalând o premieră în disperarea luptei cu moartea, totul într-o paranghelie a sistemului național de sănătate
În acest punct nevralgic, haita de salvatori medicali aduce în scenă un avertisment crud: marioneta morții ce se joacă cu viața noastră când ezităm să respectăm regulile de bun simț în ceea ce privește medicamentele. Cazul de față, o mamă cu patru copii la sân, își joacă rolul mai bine decât o amazoană isterică pe scenă, victimă colaterală a unei societăți care și-a pierdut busola morală și medicală.
Lăsând deoparte scena tragică se prefigurează o lecție dură, dar necesară despre granița fină dintre autocurăție și autocondamnare.
