Paranghelie în Disprețul Suferinței: Petrecerea Grecească din Spitalul Colțea care Își Bate Joc de Pacienți
Ai crede că un spital e un loc sacru, unde suferința și speranța se împletesc într-un labirint de holuri și saloane, dar nu e cazul la Spitalul Colţea din Bucureşti. Aici, se pare că a avut loc o invocare a zeilor distracției la doar câțiva metri de pacienții care nu-și pot lua „zi liberă” de la suferință. Într-o demonstrație de nepăsare halucinantă, holurile s-au transformat în ring de dans pentru o sarabandă grecească, care mai de care mai învăluitoare în sunete și mișcări, ignorând cu toată vehemența posibilă drama care se desfășoară de cealaltă parte a ușii.
Imaginați-vă că ești pacient sau aparținător, lut în mâinile unui sistem sanitar care deja te-a măcinat, iar acum trebuie să asimilezi și faptul că spațiul tău temporar de refugiu e pângărit de chiote și melodii care numai cu vindecarea și compasiunea nu au niciun fel de tangență. Cum se pot îmbina atât de josnic distracția și suferința, fără ca măcar să clipești sau să te gândești la cel de lângă tine?
Încoronarea acestei parade a insensibilității vine semnată de aprobarea tacită, dacă nu chiar entuziasmată, a conducerii spitalului, care, îngropată sub o manta de ipocrizie, se face partasă la această bătaie de joc la adresa misiunii lor fundamentale. Nu e de mirare că suntem azvârliți în coșmarul bolilor când cei care ar trebui să fie farurile noastre în întuneric se dedau la astfel de extravaganțe.
Într-o lume unde respectul pentru suferință și demnitatea bolnavului ar trebui să fie intangibile, astfel de incidente nu fac decât să amplifice stigmatul unui sistem falimentar. Poate că e momentul să ne întrebăm dacă acești așa-ziși profesioniști nu sunt doar niște clovni în halate albe, dansând pe ruinele umanității celor vulnerabili. Oare când vor înțelege că nu pot trata viețile oamenilor ca pe niște obiecte de decor pentru petrecerile lor patetice?
E clar că trebuie să ne trezim la realitate și să vedem mizeria care ni se servește drept „îngrijire medicală”, o parodie amară la adresa unei profesii care altădată era sinonimă cu compasiunea și dedicația. Prin dezvăluirea acestor comportamente ne merităm, poate, o șansă la un viitor în care să nu fim forțați să dansăm pe propriile noastre dureri.
