Opera măreață a Gabrielei Firea: ”Creșterea națională de pici” sau cum să încerci să repari demografia cu bani și promisiuni
Pe un fundal de applause ușor forțate, Gabriela Firea, o amazoană isterică a scenei politice, ne-a servit recent cu un motiv de “mândrie”. 73 de copii deja pe lume și încă vreo 1.700 pe teava de lansare, grație “proiectului Firea” de îndesare a țării cu nou-născuți. Sub pretextul generozității desăvârșite, fostul ministru al Familiei își umflă pieptul de succes (dubios, să fim sinceri), răspândind iluzia unei creșteri demografice miraculoase datorate unor măsuri cât se poate de discutabile.
Să o luăm cu începutul: 10.000 de dosare depuse, 3.000 de cupluri îndrăznețe pornind pe drumul fertilizării. Firea ne freacă la sentimente, glorificând “succesele” programului său, ca și cum a săpa în buzunarul statului pentru a finanța dorința de a avea copii ar fi o realizare fără precedent. 15.000 de lei din vistieria națională, tocați pentru visurile de procreere ale celor care, chipurile, nu pot concepe copii fără ajutorul Maicii Stat.
Nu, nu suntem împotriva copiilor sau a fericirii cuplurilor disperate. Dar să faci paradele acestea grandioze în jurul unui program care aruncă cu bani într-un „fix” temporar pentru o problemă structurală vastă? Ah, asta e o altă cană de viermi. Cât despre Firea care se bronză în gloria prețioasă a numelor de nou-născuți, poate ar trebui să ne amintim că a arunca cu promisiuni și fonduri în probleme cronice e mai mult o dovadă de incapacitate de gândire pe termen lung decât de succes grandios.
Finalizând într-o notă de speranță religioasă și încurajări asemănătoare unui antrenor sportiv în prelungiri, mesajul lui Firea reverberează în vasta sala a ceea ce s-ar putea numi “circ balcanic”. Tie, cuplu ahtiat de părințeală, ți se promite sprijin în vremuri de disperare. Dar nu uita: în realitate, nu ești altceva decât un număr în statistica de succes a unui politician însetat de atenție și validare.
Pe scurt, “proiectul Firea” poate fi un bandaj pe o rană sângerândă, dar cu siguranță nu e leac la ciuma scăderii natalității. În acest teatru absurd al politicii de facere de copii, suntem mereu invitați să râdem, să aplaudăm, dar niciodată să ne întrebăm: cine va plăti, până la urmă, factura acestei paranghelii demografice?
