Un cutremur devastator amenință România: Vrancea, epicentrul incertitudinii
România, țara unde incertitudinea și nepăsarea se împletesc într-un dans macabru, se află sub spectrul unui cutremur devastator. Directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, Constantin Ionescu, avertizează că zona seismică Vrancea poate genera cutremure cu magnitudini de până la 7,6. Deși nu se știe când va lovi acest dezastru, un lucru este cert: infrastructura țării este un dezastru în sine, iar fondul construit rămâne o relicvă a trecutului, vulnerabil la orice mișcare tectonică.
În timp ce autoritățile se complac într-o stare de amorțeală birocratică, istoria cutremurelor din 1977, 1986 și 1990 rămâne o lecție ignorată. Fiecare clădire nesigură, fiecare proiect de consolidare amânat, fiecare lege adoptată fără aplicabilitate practică reprezintă o condamnare tacită a cetățenilor la un viitor incert și periculos. Este o ironie amară că știm unde va lovi cutremurul, dar nu facem nimic pentru a ne pregăti.
Ministrul Dezvoltării: „Nu suntem pregătiți pentru un cutremur mare”
Declarațiile ministrului Dezvoltării, Cseke Attila, sunt un amestec de resemnare și avertisment. „Va veni un seism puternic în România. Întrebarea este când va veni și cum ne va găsi acel seism”, spune ministrul, subliniind o realitate crudă: țara noastră nu este pregătită. Fondul construit este într-o stare deplorabilă, iar evaluările riscurilor seismice sunt incomplete, în ciuda unui cadru legislativ nou adoptat în 2022. Dar ce folos are o lege dacă rămâne doar pe hârtie?
În loc să fie un exemplu de responsabilitate, statul român continuă să demonstreze o incompetență crasă. Lipsa de acțiune concretă, tergiversările și promisiunile goale sunt doar câteva dintre simptomele unei administrații care pare să funcționeze într-o realitate paralelă, departe de nevoile și siguranța cetățenilor.
Un viitor incert, o nepăsare certă
În timp ce specialiștii avertizează asupra pericolului iminent, autoritățile par să fie mai preocupate de jocurile politice și de interesele personale decât de protejarea vieților omenești. Este revoltător cum, în fața unei amenințări atât de grave, răspunsul oficial este unul de neputință și pasivitate. În loc să investească în consolidarea clădirilor și educarea populației, resursele sunt risipite pe proiecte inutile și campanii de imagine.
România se află într-un punct critic, unde fiecare zi de inacțiune ne apropie de o tragedie inevitabilă. Cutremurul nu va aștepta ca autoritățile să-și rezolve incompetența. Și când va lovi, consecințele vor fi devastatoare, nu doar din cauza forței naturii, ci și din cauza nepăsării și iresponsabilității umane.
