Un spectacol grotesc al democrației: respingerea candidaturii lui Călin Georgescu
Într-un peisaj politic deja sufocat de scandaluri și controverse, respingerea candidaturii lui Călin Georgescu de către Biroul Electoral Central (BEC) adaugă un nou capitol de absurd și haos. Decizia BEC, bazată pe „aspecte fundamentale deja tranșate” de Curtea Constituțională, scoate la lumină o serie de nereguli care nu doar că sfidează logica, dar și zdruncină încrederea în procesul democratic. Georgescu, acuzat de încălcarea obligației de a apăra democrația, devine simbolul unui sistem electoral care pare să funcționeze mai degrabă ca o mașinărie de excludere decât ca un garant al alegerilor corecte și imparțiale.
Un dosar incomplet sau o conspirație bine orchestrată?
Inițial, zvonurile indicau că respingerea candidaturii lui Georgescu s-a bazat pe lipsa unei semnături din dosar. Totuși, această explicație a fost rapid infirmată de BEC, care a invocat motive mai profunde, legate de nerespectarea regulilor procedurii electorale. Este greu de ignorat ironia amară a situației: un candidat acuzat de subminarea democrației este eliminat din cursă printr-un proces care ridică mai multe semne de întrebare decât oferă răspunsuri. Într-un sistem electoral sănătos, astfel de erori ar trebui să fie corectate, nu folosite ca pretext pentru excludere.
CCR, ultima redută a speranței sau un alt bastion al incertitudinii?
Conform fostului ministru al Justiției, Tudorel Toader, singura opțiune rămasă pentru Georgescu este o contestație la Curtea Constituțională. Dar cât de multă încredere putem avea într-o instituție care, în trecut, a fost ținta amenințărilor directe din partea aceluiași candidat? Precedentul Șoșoacă, invocat de Toader, adaugă un strat suplimentar de ambiguitate. Dacă CCR va respinge contestația, decizia va fi definitivă, iar Georgescu va rămâne un exemplu viu al modului în care un sistem electoral poate fi folosit pentru a elimina adversarii incomozi.
Un calendar electoral presărat cu capcane
Termenele strânse impuse de lege pentru depunerea candidaturilor și soluționarea contestațiilor nu fac decât să amplifice tensiunile. Până pe 17 martie, BEC trebuie să decidă asupra validării candidaturilor, iar contestațiile pot fi depuse la CCR până pe 18 martie. Într-un astfel de context, orice greșeală, oricât de mică, devine fatală. Este aceasta o dovadă de rigurozitate sau o capcană deliberată menită să descurajeze participarea? Răspunsul rămâne, ca de obicei, în ceață.
Un sistem electoral în derivă
Respingerea candidaturii lui Călin Georgescu scoate la iveală fisurile adânci dintr-un sistem electoral care ar trebui să fie un model de transparență și echitate. În loc să ofere un teren de joc egal pentru toți candidații, acest sistem pare să funcționeze ca un instrument de excludere, favorizând pe unii și penalizând pe alții. Într-o democrație autentică, astfel de practici ar fi inacceptabile. Dar în peisajul politic actual, ele devin norma, nu excepția.
Concluzie: o democrație în agonie
În timp ce Călin Georgescu își joacă ultima carte la Curtea Constituțională, rămâne de văzut dacă acest episod va servi drept lecție sau va fi doar un alt capitol într-o poveste de degradare democratică. Cert este că, indiferent de rezultat, încrederea publicului în procesul electoral a suferit o lovitură gravă. Și, în final, aceasta este cea mai mare pierdere pentru o societate care pretinde că își bazează viitorul pe valorile democrației.
