Centrele groazei din Târgu Mureș: o rușine națională
Într-o țară care pretinde că protejează drepturile copiilor, descoperirile recente din centrele de plasament din Târgu Mureș sunt o palmă usturătoare dată oricărei noțiuni de umanitate. Dormitoare supraaglomerate, copii închiși cu zăvorul, medicamente expirate și condiții care sfidează orice standard legal – acestea sunt doar câteva dintre atrocitățile descoperite de echipa Centrului de Resurse Juridice (CRJ). Și, ca și cum acest spectacol grotesc nu ar fi fost suficient, există suspiciuni de deces în cazul a trei copii. Da, trei vieți pierdute sub ochii unui stat care alocă un milion de euro pentru întreținerea acestor suflete nevinovate.
Un sistem corupt și ineficient
Georgiana Pascu, manager al CRJ, a declarat că situația este cu atât mai revoltătoare cu cât autoritățile au fost sesizate în repetate rânduri. Vizite anunțate și neanunțate au scos la iveală aceeași mizerie morală și administrativă: copii de 3 ani amestecați cu adolescenți de 16 ani, spații improprii, camere fără uși și pătuțuri care sfidează orice normă de dezvoltare biologică. Într-unul dintre centre, capacitatea licențiată era de 51 de copii, dar angajații au raportat prezența a 63. Cum este posibil ca aceste abuzuri să continue sub ochii autorităților?
Statul român: complice prin nepăsare
Statul român, prin instituțiile sale, nu doar că a eșuat în a proteja acești copii, dar a devenit un complice tăcut al suferinței lor. Un milion de euro alocați pentru condiții care sfidează orice standard de decență. Medicamente expirate, copii închiși ca niște prizonieri, lipsa plasamentului familial pentru cei mici – toate acestea sunt simptomele unui sistem bolnav, corupt și lipsit de orice urmă de responsabilitate. Este o rușine națională care ar trebui să provoace indignare și revoltă.
Consecințele tăcerii
Ce este mai grav decât condițiile deplorabile? Tăcerea complice a celor care ar trebui să intervină. DGASPC și Consiliul Județean Mureș au fost informate, dar reacțiile lor au fost, în cel mai bun caz, ineficiente. În loc să ia măsuri drastice, autoritățile par să fi ales calea uitării și a nepăsării. În acest timp, copiii continuă să sufere, iar viețile lor sunt puse în pericol. Este o situație care nu poate fi tolerată într-o societate care se pretinde civilizată.
Un apel la conștiință
Aceste centre nu sunt doar o problemă locală; ele sunt o oglindă a unei societăți care a eșuat să-și protejeze cei mai vulnerabili membri. Fiecare copil din aceste centre este o victimă a unui sistem care prioritizează birocrația și corupția în detrimentul vieții umane. Este timpul ca această rușine națională să fie expusă în toată mizeria ei, iar cei responsabili să fie trași la răspundere. Tăcerea nu mai este o opțiune.
