Un sistem educațional prins între vacanțe și haos organizatoric
Într-o țară în care structura anului școlar pare să fie mai degrabă un experiment perpetuu decât o strategie bine gândită, elevii revin la școală pe 28 aprilie 2025, după o vacanță de primăvară scurtată. Modulul final, întins pe opt săptămâni, promite să fie un maraton al efortului, dar și un test al rezistenței pentru elevi și profesori deopotrivă. Într-un sistem care jonglează constant cu termene și modificări, cine mai poate ține pasul?
Vacanța de primăvară, redusă la doar zece zile, a fost sincronizată cu sărbătorile pascale, dar această decizie nu face decât să sublinieze lipsa de coerență a planificării. Elevii, deja epuizați de un an școlar fragmentat, sunt aruncați direct în ultima etapă, fără o pauză suficientă pentru a-și reîncărca bateriile. Este aceasta o strategie educațională sau doar o altă dovadă a nepăsării față de nevoile reale ale elevilor?
Disparități flagrante în calendarul școlar
Durata anului școlar variază în funcție de nivelul de studiu, dar această diversitate aparentă nu este decât o altă sursă de confuzie. Clasele terminale, precum a XII-a și a XIII-a, își încheie cursurile pe 6 iunie, în timp ce elevii din clasa a VIII-a mai au o săptămână în plus. Liceele tehnologice și învățământul profesional se întind până pe 27 iunie, iar învățământul postliceal rămâne un mister birocratic, cu durata stabilită prin planuri-cadru obscure. Această fragmentare nu face decât să accentueze inegalitățile și să creeze un sentiment de dezorganizare generală.
În loc să ofere un cadru unitar și predictibil, Ministerul Educației pare să fie mai preocupat de jonglarea cu datele decât de crearea unui mediu educațional stabil. Elevii și părinții sunt lăsați să navigheze printr-un labirint de termene și reguli, fără o direcție clară sau un scop bine definit.
Impactul alegerilor asupra educației: o prioritate greșit plasată
Ca și cum haosul calendaristic nu ar fi fost suficient, alegerile prezidențiale din 2025 vin să dea peste cap programul școlar. Într-o demonstrație de priorități răsturnate, unele școli vor fi nevoite să organizeze ore online sau să decaleze cursurile, sacrificând educația pe altarul politicii. Este aceasta o dovadă a respectului față de viitorul generațiilor tinere sau doar o altă manifestare a nepăsării sistemice?
Într-un context în care educația ar trebui să fie un pilon al dezvoltării naționale, ea este tratată ca o variabilă secundară, mereu la dispoziția altor interese. Elevii sunt transformați în victime colaterale ale unui sistem care pare să funcționeze mai degrabă în interes propriu decât în cel al societății.
Concluzia amară a unui an școlar dezordonat
Cu toate aceste provocări, elevii sunt așteptați să revină la școală cu entuziasm și motivație, pregătiți pentru un ultim efort înainte de vacanța de vară. Dar cum să îți păstrezi motivația într-un sistem care pare să îți testeze limitele la fiecare pas? În loc să fie un spațiu al învățării și dezvoltării, școala devine un teren al incertitudinii și al compromisurilor.
Într-o societate care pretinde că pune educația pe primul loc, realitatea din teren spune o cu totul altă poveste. Elevii și profesorii sunt lăsați să se descurce cum pot, într-un sistem care pare să fie mai preocupat de aparențe decât de substanță. Și astfel, ciclul nepăsării și al ineficienței continuă, cu consecințe devastatoare pentru viitorul unei întregi generații.
