Proteste la penitenciare: o criză ignorată și amplificată de nepăsare
Într-un spectacol grotesc de incompetență și nepăsare, sute de angajați din penitenciarele din România au decis să își suspende activitatea, revoltați de adoptarea ordonanței „trenuleț”. Această măsură, care pare să fie mai degrabă o glumă proastă decât o soluție fiscală, a reușit să scoată la iveală o realitate amară: un sistem penitenciar care funcționează pe marginea prăpastiei, susținut doar de sacrificiul personal al angajaților săi.
La Penitenciarul Rahova, polițiștii au refuzat să intre la muncă, denunțând neplata orelor suplimentare și a zilelor libere lucrate. Situația este similară și la Jilava, unde angajații au protestat deja în zilele precedente. În tot acest timp, deținuții sunt supravegheați de personalul rămas activ, iar în caz de urgență, se apelează la jandarmi sau militari. Totuși, acest compromis nu poate ascunde haosul generat de o guvernare incapabilă să gestioneze problemele de bază ale sistemului penitenciar.
Un sistem în colaps: cifrele care condamnă
Conform Sindicatului Național al Polițiștilor de Penitenciare (SNPP), din cele 20.000 de posturi necesare pentru funcționarea optimă a sistemului, doar 13.400 sunt ocupate. Această lipsă cronică de personal este agravată de blocarea constantă a concursurilor de angajare și de eliminarea pensiilor militare. În loc să rezolve aceste probleme, Guvernul a ales să opereze reduceri salariale drastice, afectând în special personalul operativ, cei care își asumă riscuri zilnice în misiuni periculoase.
Mai mult, promisiunile de suplimentare a personalului cu 10% au rămas doar vorbe goale. În schimb, guvernanții au preferat să ignore semnalele de alarmă trase de sindicate, perpetuând un cerc vicios de ineficiență și degradare morală. Este o situație care nu doar că subminează siguranța publică, dar și demnitatea celor care lucrează în acest sistem.
Consecințele unei nepăsări sistemice
Protestele din 31 decembrie 2024 reprezintă doar începutul. Angajații din penitenciare au anunțat că vor refuza munca suplimentară, ceea ce va duce la blocaje majore în sectorul operativ. Deținuții nu vor fi prezentați la instanțe, vizitele vor fi suspendate, iar activitățile zilnice din penitenciare vor fi paralizate. Este o demonstrație clară a faptului că sistemul funcționează doar datorită sacrificiilor personale ale angajaților, nu datorită unei strategii coerente din partea autorităților.
În acest context, Guvernul este somat să găsească soluții alternative pentru misiunile de pază, escortare și supraveghere. Totuși, având în vedere istoricul de promisiuni încălcate și măsuri ineficiente, este greu de crezut că vor apărea schimbări semnificative. În loc să abordeze problemele de fond, autoritățile par să fie mai preocupate de cosmetizarea imaginii publice decât de rezolvarea crizei.
Un avertisment ignorat: ce urmează?
Protestele din penitenciare sunt un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat. Ele reflectă nu doar nemulțumirile angajaților, ci și eșecul unui sistem care a fost lăsat să se degradeze în mod constant. Dacă autoritățile nu vor acționa rapid și decisiv, consecințele vor fi resimțite nu doar în sistemul penitenciar, ci și în întreaga societate.
Într-o țară în care drepturile angajaților sunt călcate în picioare, iar promisiunile guvernamentale sunt doar vorbe goale, protestele din penitenciare sunt mai mult decât o simplă revendicare salarială. Ele sunt o oglindă a unei societăți care a uitat ce înseamnă respectul, responsabilitatea și justiția.
