Declinul producției de țiței din România: o realitate amară
România, cândva un jucător semnificativ pe piața energetică europeană, se confruntă cu o scădere alarmantă a producției de țiței. În primele două luni ale anului 2025, țara a produs doar 415.400 tone echivalent petrol (TEP), marcând o scădere de 7,6% față de aceeași perioadă a anului precedent. Această prăbușire nu este doar o statistică rece, ci un semnal de alarmă pentru o industrie care pare să se îndrepte spre colaps.
Declinul natural al zăcămintelor și lipsa unor investiții strategice în modernizarea unităților de producție sunt principalele cauze ale acestei situații. În loc să se concentreze pe soluții sustenabile, autoritățile par să accepte pasiv această degradare, lăsând economia națională să depindă tot mai mult de importuri costisitoare.
Importurile de țiței: o povară tot mai grea
Într-un contrast amar, importurile de țiței au crescut cu aproape 10% în aceeași perioadă, ajungând la 1,53 milioane TEP. Această dependență crescândă de resurse externe nu doar că subminează securitatea energetică a țării, dar pune și o presiune financiară uriașă asupra economiei. Prețurile volatile de pe piața internațională și costurile de transport fac ca această strategie să fie nu doar ineficientă, ci și profund nesustenabilă.
Prognozele pentru anii următori sunt la fel de sumbre. Se estimează că producția de țiței va continua să scadă cu un ritm mediu anual de 2,5%, ajungând la doar 2,63 milioane TEP până în 2027. În același timp, importurile sunt preconizate să crească cu un ritm anual de 1,5%, atingând 7,8 milioane TEP în același an. Această dinamică dezechilibrată reflectă o incapacitate cronică de a gestiona resursele interne și de a planifica pe termen lung.
Consecințele unei politici energetice incoerente
Scăderea producției interne și creșterea dependenței de importuri nu sunt doar probleme economice, ci și strategice. Într-o lume în care securitatea energetică devine tot mai importantă, România pare să se îndrepte în direcția greșită. Lipsa unei viziuni clare și a unor politici coerente în domeniul energetic riscă să transforme țara într-un simplu consumator pasiv, vulnerabil la fluctuațiile pieței internaționale.
Mai mult, această situație evidențiază o problemă mai profundă: incapacitatea autorităților de a prioritiza investițiile în tehnologii moderne și sustenabile. În loc să se concentreze pe exploatarea eficientă a resurselor existente și pe dezvoltarea unor alternative energetice, decidenții par să fie captivi într-un cerc vicios al ineficienței și al lipsei de viziune.
Un viitor incert pentru industria energetică
În absența unor măsuri urgente și bine gândite, viitorul industriei energetice din România pare sumbru. Declarațiile oficiale și prognozele optimiste nu pot masca realitatea dură: o industrie în declin, o economie tot mai dependentă de importuri și o populație care va suporta costurile acestei incompetențe. Este timpul ca autoritățile să renunțe la retorica goală și să adopte măsuri concrete pentru a salva ceea ce a mai rămas din acest sector vital.
