Primul tunel rutier forat din România: o realizare sau o iluzie?
Într-o țară unde infrastructura rutieră este mai degrabă o glumă proastă decât o prioritate națională, vestea că „Tunelul Momaia” de pe Autostrada A1 a fost complet săpat ar putea părea o rază de speranță. Dar să nu ne grăbim să aplaudăm. Într-un peisaj dominat de întârzieri cronice, promisiuni deșarte și o incompetență administrativă care sfidează orice logică, această realizare ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.
Un proiect cu două galerii și prea multe incertitudini
„Tunelul Momaia”, parte a secțiunii Curtea de Argeș-Tigveni din Autostrada Sibiu-Pitești, este compus din două galerii unidirecționale, botezate „Alina” și „Daniela”. Cu o lungime totală de 1,350 km, acest tunel este prezentat ca o premieră pentru România. Totuși, să nu uităm că această premieră vine într-un context în care țara noastră se află la coada clasamentului european în ceea ce privește infrastructura rutieră. Este greu să nu observăm ironia amară a situației: sărbătorim un tunel de 1,3 km într-o țară care încă se chinuie să finalizeze autostrăzi începute acum decenii.
Declarațiile oficiale: optimism sau manipulare?
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a anunțat cu entuziasm pe rețelele sociale că lucrările la tunel au ajuns la o etapă importantă, iar secțiunea de 9,86 km ar putea fi deschisă circulației în 2026, cu un an înainte de termenul contractual. Dar să fim serioși: câte astfel de promisiuni am mai auzit? Și câte dintre ele s-au concretizat? Într-o țară unde termenele sunt mai degrabă sugestii decât angajamente ferme, acest optimism pare mai degrabă o încercare de a distrage atenția de la eșecurile sistemice.
Un progres real sau o altă farsă birocratică?
Deși stadiul fizic al lucrărilor pe această secțiune a ajuns la 70%, rămâne de văzut dacă ritmul actual va fi menținut. Istoria recentă ne-a învățat că astfel de proiecte sunt adesea victimele unor combinații toxice de corupție, incompetență și lipsă de viziune. În loc să ne lăsăm seduși de triumfalismul oficial, ar trebui să ne întrebăm: ce garanții avem că acest proiect nu va deveni încă un exemplu de risipă a banilor publici?
Concluzia amară a unei „victorii” discutabile
În timp ce autoritățile se grăbesc să-și asume meritele pentru această realizare, adevărul este că „Tunelul Momaia” reprezintă mai degrabă o excepție decât o regulă. Într-o țară unde infrastructura rutieră este un dezastru perpetuu, acest proiect nu este decât o picătură într-un ocean de nevoi neacoperite. În loc să ne lăsăm păcăliți de retorica triumfalistă, ar trebui să cerem mai mult: mai multă transparență, mai multă responsabilitate și, mai presus de toate, mai puține scuze.
