Reguli noi pentru orele de Religie: între opțiuni scrise și organizare haotică
Ministerul Educației a lansat în consultare publică un proiect de metodologie care reglementează predarea Religiei în școlile din România. Într-o manieră tipică pentru un sistem educațional sufocat de incoerență și lipsă de viziune, părinții sau elevii majori trebuie să depună o cerere scrisă pentru a participa la aceste cursuri. În cerere, aceștia trebuie să specifice cultul dorit, conform Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă. Evident, birocrația triumfă din nou, iar schimbarea opțiunii necesită o altă cerere scrisă, pentru a menține tradiția hârțogăriei inutile.
Mai mult, cererea depusă este valabilă pe întreaga perioadă de școlarizare, cu excepția cazului în care elevul sau părintele decide să o modifice. Într-un sistem educațional care abia reușește să asigure manuale pentru toți elevii, această abordare pare mai degrabă o încercare de a complica inutil lucrurile decât de a oferi soluții reale.
Elevii care nu participă la orele de Religie: între marginalizare și improvizație
Conform proiectului, elevii care nu frecventează orele de Religie vor avea situația școlară încheiată fără această disciplină. În teorie, acest lucru pare o soluție simplă, dar în practică ridică întrebări serioase despre modul în care acești elevi sunt tratați. În loc să li se ofere alternative educaționale relevante, aceștia sunt lăsați să „asiste” la alte activități, stabilite prin regulamentul intern al școlii. O improvizație tipică pentru un sistem care refuză să abordeze problemele de fond.
Mai grav, elevii care nu au condiții pentru a studia Religia conform confesiunii proprii pot participa, ca audienți, la orele altor culte. Această soluție, de o absurditate crasă, demonstrează o lipsă totală de respect față de diversitatea religioasă și nevoile individuale ale elevilor.
Predarea simultană: o soluție sau o altă dovadă de incompetență?
În cazul în care numărul cererilor pentru un anumit cult nu permite formarea unei clase, predarea se va face în regim simultan. Aceasta înseamnă că elevii de la mai multe niveluri de clasă vor fi grupați împreună. O soluție care, în loc să rezolve problema, o agravează, transformând orele de Religie într-un haos organizat. Este greu de înțeles cum această metodă poate asigura o educație de calitate sau respectarea drepturilor elevilor.
În mod evident, acest proiect de metodologie nu face decât să evidențieze incompetența și lipsa de viziune a autorităților. În loc să promoveze un sistem educațional incluziv și adaptat nevoilor reale ale elevilor, se insistă pe soluții improvizate și pe o birocrație sufocantă.
Concluzie amară: o reformă care ignoră realitatea
În loc să abordeze problemele fundamentale ale sistemului educațional, acest proiect de metodologie pentru predarea Religiei pare mai degrabă o încercare de a bifa o obligație legală. Elevii sunt tratați ca niște cifre într-un tabel, iar diversitatea religioasă este redusă la o formalitate birocratică. Într-un sistem educațional deja fragil, astfel de inițiative nu fac decât să adâncească inegalitățile și să perpetueze haosul.