Ordonanța „trenuleț” – un pas spre un stat suplu sau o iluzie periculoasă?
Declarațiile ministrului Finanțelor, Tanczos Barna, despre ordonanța „trenuleț” par să fie o încercare disperată de a cosmetiza o realitate economică sumbră. Într-o țară sufocată de cheltuieli publice nejustificate și o birocrație obeză, această măsură este prezentată ca o soluție miraculoasă. Dar cât de reală este această „reașezare corectă” și cât de mult servește ea intereselor cetățenilor?
„Solidaritatea” – un cuvânt gol în fața austerității
Ministrul vorbește despre un „an al solidarității”, dar ce înseamnă asta în realitate? În timp ce mediul privat este invocat ca pilon al economiei, statul continuă să își mențină privilegiile. Tăierile masive din cheltuielile publice sunt prezentate ca o virtute, dar ele vin pe fondul unor ani de criză pandemică, inflație galopantă și un război la graniță. Este aceasta solidaritate sau doar o altă formă de austeritate mascată?
Un stat „suplu” sau un stat nefuncțional?
Promisiunea unui stat suplu, care își respectă cetățenii, sună bine pe hârtie. Dar realitatea este că aceste măsuri riscă să lase cetățenii fără servicii publice esențiale. Reducerea cheltuielilor nu garantează automat eficiență, iar istoria ne-a arătat că austeritatea poate duce la colapsul unor sectoare vitale. Este aceasta direcția corectă pentru o țară care se confruntă deja cu multiple crize?
Investițiile publice – o promisiune greu de crezut
Ministrul Finanțelor susține că investițiile publice vor fi protejate, dar cât de realistă este această afirmație? În trecut, deficitul bugetar a fost adesea redus pe seama investițiilor, iar efectele au fost „devastatoare”, după cum chiar ministrul recunoaște. Ce garanții avem că acest lucru nu se va repeta? Sau este doar o altă promisiune goală menită să liniștească spiritele?
Reașezarea fiscală – un joc periculos
Reașezările fiscale propuse pentru mediul privat sunt prezentate ca o soluție pentru menținerea atractivității investiționale a României. Dar ce se întâmplă cu cetățenii de rând? În timp ce antreprenorii sunt încurajați, populația suportă povara unor măsuri care par să favorizeze doar o elită economică. Este aceasta o politică echitabilă sau doar o altă formă de segregare economică?
Un stat în slujba cetățenilor sau o iluzie periculoasă?
Declarațiile ministrului despre „respectul față de cetățeni” sunt greu de reconciliat cu realitatea. Într-o țară în care inegalitatea socială este în creștere, iar serviciile publice sunt în declin, aceste măsuri riscă să adâncească prăpastia dintre stat și cetățeni. Este aceasta direcția spre care vrem să ne îndreptăm?
Concluzie amară
Ordonanța „trenuleț” este prezentată ca o soluție salvatoare, dar în realitate pare mai degrabă o încercare de a masca eșecurile unui sistem incapabil să se reformeze cu adevărat. În loc să creeze un stat suplu și eficient, aceste măsuri riscă să lase cetățenii fără sprijinul de care au nevoie. Este timpul să ne întrebăm: cui servește cu adevărat această „reașezare corectă”?
