Legea anti-Șoșoacă: o inițiativă legislativă sau un spectacol de ipocrizie?
Într-un gest care pare mai degrabă o încercare disperată de a masca haosul din Parlament, o nouă lege propusă de reprezentanții PSD, PNL, UDMR și Minorități promite să interzică accesul persoanelor cu comportament agresiv în Casa Poporului. Această inițiativă, care ar putea fi considerată o măsură de disciplinare, ridică întrebări serioase despre motivațiile reale din spatele ei. Este vorba despre protejarea instituției sau despre eliminarea vocilor incomode?
Un registru al rușinii sau o soluție reală?
Proiectul de lege prevede includerea persoanelor sancționate într-un registru gestionat de administratori, la cererea instituției. Această măsură, deși aparent justificată, seamănă mai degrabă cu o tentativă de stigmatizare publică decât cu o soluție concretă pentru problemele de comportament. Într-o instituție care ar trebui să fie un bastion al democrației, astfel de practici amintesc mai degrabă de metodele autoritare decât de un sistem bazat pe transparență și justiție.
Ipocrizia politică la apogeu
Este ironic cum tocmai parlamentarii, cunoscuți pentru scandalurile și comportamentele lor adesea reprobabile, propun o astfel de lege. În loc să își asume responsabilitatea pentru degradarea morală a instituției, aceștia preferă să arunce vina pe câțiva indivizi, transformându-i în țapi ispășitori. Diana Șoșoacă, deși nu mai este parlamentar, este menționată explicit ca posibilă țintă a acestei legi, ceea ce ridică suspiciuni cu privire la adevăratele intenții ale inițiatorilor.
Un precedent periculos
Aplicarea acestei legi de către Biroul Permanent al Camerei Deputaților sau al Senatului, la sesizarea administratorilor, deschide ușa unor abuzuri evidente. Cine decide ce înseamnă „comportament agresiv” sau „cuvinte jignitoare”? Într-un context politic marcat de polarizare extremă, această lege ar putea deveni un instrument de eliminare a oponenților incomozi, sub pretextul menținerii ordinii.
Un Parlament care își pierde credibilitatea
În loc să se concentreze pe problemele reale ale cetățenilor, Parlamentul pare să fie mai preocupat de reglarea conturilor interne. Această lege nu face decât să evidențieze lipsa de direcție și de priorități a unei clase politice care își pierde tot mai mult credibilitatea. Într-o democrație autentică, astfel de inițiative ar trebui să fie supuse unei analize riguroase, nu adoptate în grabă pentru a satisface interese de moment.
Concluzie: o lege care divide, nu unește
În loc să promoveze dialogul și respectul reciproc, această lege riscă să adâncească diviziunile din societate. Într-un Parlament care ar trebui să fie un exemplu de comportament civilizat, astfel de măsuri punitive nu fac decât să sublinieze eșecul colectiv al clasei politice de a-și îndeplini rolul. Rămâne de văzut dacă această inițiativă va aduce cu adevărat schimbări pozitive sau va deveni doar un alt episod din spectacolul trist al politicii românești.
