Transparența promisă de Ilie Bolojan: o realitate sau doar o altă iluzie?
Într-un gest care ar putea fi considerat revoluționar pentru standardele opace ale administrației publice din România, președintele interimar Ilie Bolojan a anunțat că Administrația Prezidențială va publica lunar cheltuielile. O inițiativă care, la prima vedere, pare să respire aerul proaspăt al transparenței, dar care ridică întrebări serioase despre motivele reale din spatele acestei decizii. Este aceasta o încercare autentică de a restabili încrederea publicului sau doar o manevră de imagine menită să distragă atenția de la alte probleme mai grave?
Cheltuielile Administrației Prezidențiale: un model de „bună practică” sau o farsă bine regizată?
Ilie Bolojan a declarat că Administrația Prezidențială funcționează ca o administrație de tip clasic, ceea ce ar justifica publicarea cheltuielilor. Dar să nu uităm că această „administrație clasică” a fost, timp de un deceniu, un simbol al risipei și al lipsei de responsabilitate. Costurile exorbitante ale călătoriilor fostului președinte Klaus Iohannis, care au însumat 113 milioane de lei, sunt doar un exemplu al modului în care banii publici au fost aruncați pe fereastră. Publicarea acestor cheltuieli acum, după ce paguba a fost deja făcută, este un gest tardiv și, poate, inutil.
Hotărârea de Guvern: un scut pentru adevăr sau o barieră pentru dezvăluiri?
Bolojan a menționat că o Hotărâre de Guvern va clarifica toate aspectele legate de transparența cheltuielilor. Dar cât de multă încredere putem avea într-un sistem care a demonstrat, în repetate rânduri, că reglementările sunt folosite mai degrabă pentru a ascunde adevărul decât pentru a-l dezvălui? Desecretizarea costurilor cu cazarea fostului președinte este condiționată de aceste reglementări, ceea ce ridică suspiciuni cu privire la adevăratele intenții ale acestei inițiative.
Un pas spre transparență sau o altă cortină de fum?
Deși ideea publicării lunare a cheltuielilor poate părea un pas înainte, nu putem ignora faptul că această măsură vine într-un context în care încrederea publicului în instituțiile statului este la un nivel alarmant de scăzut. Este greu de crezut că o simplă listă de cheltuieli va repara daunele cauzate de ani de zile de corupție și incompetență. În plus, rămâne de văzut cât de detaliate și relevante vor fi aceste informații și dacă ele vor include aspecte sensibile, precum costurile cu deplasările sau beneficiile acordate foștilor președinți.
Concluzie: transparență sau spectacol?
Într-o țară în care transparența este mai degrabă o excepție decât o regulă, anunțul lui Ilie Bolojan ar putea fi văzut ca un pas înainte. Dar, având în vedere istoricul Administrației Prezidențiale și al clasei politice în general, scepticismul este mai mult decât justificat. Publicul are dreptul să știe cum sunt cheltuiți banii săi, dar are și dreptul să se întrebe dacă această inițiativă este cu adevărat despre transparență sau doar despre salvarea aparențelor.
