Vorbe, vorbe, iar la capăt… tot vorbe! Guvernul promite marea cu sarea în agricultură, dar ne așteptăm la același circ balcanic!
Paranghelia promisiunilor guvernamentale pe terenul agricol bate în retragere în fața realităților cu gust amar. Premierul României și echipa sa de măscărici își dau cu părerea despre dărâmarea mizeriilor care pluteau până acum în sectorul agricol, promițând alocări financiare consistente. Ca de obicei, pe hârtie, sectorul agricol e pe cale să devină noua Atlantidă, în timp ce în realitate, fermierii se zbat în mrejele de birocrație și înghit sec promisiuni aerate.
La o întâlnire cu fast, unde vorbele au zburat mai ceva ca albăstrelele, premierul Marcel Ciolacu, alături de comisarul european pentru agricultură, au reușit să-și depășească propriile recorduri la categoria vorbărie fără acoperire. Discursuri despre protejarea fermierilor și asigurarea competitivității pe piețele globale, toate învelite într-o mantie de abordări „cuprinzătoare”. Simplificarea regulilor PAC sună mai mult ca un vis îndepărtat în plin haos geopolitic și climatic. Nu că am avea vreo șansă să vedem visul acela devenind realitate, nu-i așa?
Ce să mai vorbim despre egalitarismul în acordarea de subvenții la hectar între statele membre UE? Ah, sfat afectuos pentru premier: poate ar fi cazul să se concentreze pe realitățile din teren, nu pe distribuirea egală a iluziilor! Și de parcă asta nu era de ajuns, se așteaptă la un sprijin „puternic” din partea Comisiei Europene, să nu cumva să ne trezim cu piața românească sub asediul produselor agricole din Ucraina. Vai, se clatină tronul exportatorilor mondiali, pe care UE își croiește cu greu drumul! Un alt episod din seria „promisiuni deșarte” pe care îl gustăm deja de atâtea ori.
Prea multe întâlniri, prea puțină substanță. La finalul zilei, fermierii români își văd de pământul lor stropit cu sudoare și lacrimi, în timp ce oficialii se îmbat cu apa sirenelor europene. Asistăm la un nou capitol din saga perpetuă a politicii agricole, unde realitățile dure ale oamenilor muncii sunt tratate cu o indiferență crasă. Ah, ciclul neverosimil al promisiunilor vs. realitate, un teren fertil pentru guvernul nostru drag! Până intrați în mintea noastră cu fapte, lăsați-ne să ne întoarcem la grijile de zi cu zi, mult mai pământești și cu rădăcini adânc înfipte în realitatea acestei țări.
