Cetăți antice rare din Dobrogea, ținute departe de turiști din cauza birocrației
Dobrogea, un județ din România, se mândrește cu un patrimoniu arheologic deosebit, dar acest bogat moștenire culturală este, din păcate, inaccesibilă publicului din cauza birocrației. Arheologul Felix Marcu, președintele Comisiei naționale Limes, a subliniat dificultățile întâmpinate în procesul de înscriere a siturilor arheologice din această zonă în lista UNESCO. Aceste situri fac parte din frontiera fortificată a Imperiului Roman, dar, în ciuda importanței lor, rămân în umbră.
Într-un interviu acordat Agerpres, Marcu a explicat că principala problemă este caracterul transnațional al dosarului, care complică procesul de nominalizare. Spre deosebire de dosarul cetăților dacice, care a fost inclus în lista UNESCO, porțiunea Est-Dunăreană a rămas blocată. Aceasta necesită colaborarea între patru țări, ceea ce face ca standardizarea și gestionarea să fie extrem de complexe.
Începând din 2017, s-a decis împărțirea vestigiilor arheologice importante din România în două segmente: sectorul dacic și cel Est-Dunărean. Marcu a subliniat că, în ciuda importanței lor, cetățile romane din Dobrogea sunt mai puțin cercetate, fiind acoperite de situri ulterioare din perioada bizantină. Această situație este alarmantă, având în vedere că Ungaria s-a retras din nominalizare în 2023 din motive administrative, lăsând astfel un gol în procesul de recunoaștere internațională a acestor situri.
Deși Tulcea este recunoscută pentru bogăția sa arheologică, puține dintre siturile sale sunt amenajate pentru a fi vizitate de turiști. Importanța acestor situri este evidențiată de faptul că cinci din cele zece situri arheologice din România incluse în proiectul ‘Danube Limes Brand’ se află în zona nord-dobrogeană. Acest proiect are ca scop extinderea siturilor de la frontierele Imperiului Roman incluse în Lista Patrimoniului Mondial și reprezintă un instrument esențial pentru protejarea și promovarea acestor vestigii pe termen lung.
În concluzie, birocrația și lipsa de coordonare între țările implicate în procesul de nominalizare pun în pericol accesul la un patrimoniu arheologic valoros, care ar putea aduce beneficii semnificative turismului și educației culturale în România. Este esențial ca autoritățile să colaboreze mai eficient pentru a asigura recunoașterea și protejarea acestor situri unice.
