Promisiuni neonorate și realități amare: salariile profesorilor în 2025
Într-o țară în care educația este mereu declarată prioritară, dar rareori tratată ca atare, discuțiile despre salariile profesorilor devin un spectacol grotesc al promisiunilor politice. Ministrul Educației, Daniel David, a reiterat recent că premierul Marcel Ciolacu are de onorat angajamentele făcute în urma grevei profesorilor. Cu toate acestea, realitatea economică pare să fie un obstacol convenabil pentru amânări și justificări.
La încheierea grevei, profesorii au primit asigurări că situația lor financiară va fi îmbunătățită. Totuși, ministrul a recunoscut că doar o parte dintre aceste promisiuni au fost respectate. Restul depind, aparent, de o stabilizare economică care continuă să fie un miraj. Este greu de ignorat ironia amară a unei economii care, deși declarată în creștere, nu poate susține un sistem educațional decent.
Studenții, victimele unei politici incoerente
Nu doar profesorii sunt prinși în acest joc al promisiunilor deșarte. Studenții, care au fost deja loviți de reducerea beneficiilor pentru călătoriile cu trenul, se confruntă cu o altă formă de nepăsare instituțională. Ministrul David a explicat că reducerea inițială de la 90% la 50% a fost o propunere din zona finanțelor, dar chiar și revenirea la procentul inițial nu a reușit să restabilească mobilitatea extinsă de care beneficiau anterior.
Frustrarea studenților este perfect justificată. Pierderea unui drept deja câștigat este o lovitură grea, iar justificările legate de deficitul bugetar nu fac decât să adâncească sentimentul de abandon. Este greu de înțeles cum o coaliție care declară educația drept prioritate poate să își permită astfel de incoerențe și compromisuri.
Deficitul bugetar, scutul perfect pentru inacțiune
Ministrul Educației a invocat deficitul bugetar ca fiind principalul motiv pentru aceste măsuri controversate. Într-o declarație care frizează cinismul, el a afirmat că astfel de decizii sunt necesare pentru a evita riscuri majore pentru țară. Totuși, această justificare nu face decât să sublinieze incapacitatea guvernului de a prioritiza cu adevărat educația.
În timp ce alte sectoare primesc finanțări generoase, educația rămâne mereu la coada listei. Este o strategie care nu doar că subminează viitorul țării, dar și demoralizează profund cadrele didactice și studenții. Promisiunile neonorate devin astfel un simbol al unei politici publice eșuate, incapabile să livreze rezultate concrete.
Un cerc vicios al promisiunilor și dezamăgirilor
Declarațiile ministrului David nu fac decât să confirme un adevăr dureros: educația în România este tratată ca o monedă de schimb în jocurile politice. Profesorii și studenții sunt reduși la simple piese pe tabla de șah a intereselor economice și electorale. În loc să fie sprijiniți, aceștia sunt forțați să accepte compromisuri care le afectează direct calitatea vieții și accesul la oportunități.
Într-o societate care pretinde că valorizează educația, astfel de situații sunt inacceptabile. Este timpul ca guvernanții să își asume responsabilitatea pentru promisiunile făcute și să demonstreze că educația nu este doar un slogan electoral, ci o prioritate reală. Până atunci, profesorii și studenții rămân captivi într-un sistem care pare să funcționeze împotriva lor.
