Marcel Boloș și promisiunile de la Bruxelles: 200 de milioane de euro pentru economie și grupuri vulnerabile
Într-o mișcare ce pare mai degrabă o încercare disperată de a salva aparențele, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, se pregătește să negocieze la Bruxelles alocări suplimentare de 200 de milioane de euro. Această sumă ar urma să fie împărțită între sprijinirea tinerilor, persoanelor vulnerabile și creșterea competitivității economiei românești. Într-un context în care fondurile europene sunt adesea prost gestionate, această inițiativă ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.
Boloș promite 50 de milioane de euro pentru tineri și grupuri vulnerabile, o sumă care, deși pare generoasă, este doar o picătură într-un ocean de nevoi sociale. În același timp, 150 de milioane de euro ar urma să fie alocate pentru tehnologii critice și industrii strategice. Dar cât de realistă este această propunere, având în vedere istoricul lamentabil al absorbției fondurilor europene în România?
Politica de Coeziune: o soluție sau o altă promisiune goală?
Ministrul subliniază că Politica de Coeziune reprezintă „adevărata forță” a investițiilor strategice, cu 45 de miliarde de euro disponibile prin 16 programe. Totuși, doar 66% din fonduri sunt contractate, iar restul rămân blocate în birocrație și incompetență. În timp ce Boloș laudă progresele făcute, realitatea din teren arată o altă față: proiecte întârziate, lipsă de transparență și o incapacitate cronică de a prioritiza nevoile reale ale cetățenilor.
În cadrul reuniunii anuale cu Comisia Europeană, ministerul intenționează să propună reprogramarea fondurilor disponibile. Această „evaluare intermediară” este prezentată ca o oportunitate, dar în realitate, ea reflectă o planificare deficitară și o lipsă de viziune strategică. Cât de mult din aceste fonduri vor ajunge cu adevărat la cei care au nevoie?
Industria strategică și cercetarea: între idealuri și realitate
Un alt punct central al planului lui Boloș este dezvoltarea capacităților de producție în industrii precum apărarea, chimia și siderurgia. De asemenea, ministrul propune un proiect major în cercetare-dezvoltare și biotehnologii, menit să conecteze cercetarea cu economia reală. Dar, având în vedere lipsa de infrastructură și de resurse umane calificate, aceste inițiative riscă să rămână doar pe hârtie.
Transferul tehnologic eficient, despre care vorbește ministrul, este un ideal frumos, dar greu de realizat într-un sistem sufocat de corupție și incompetență. În loc să se concentreze pe proiecte grandioase, poate ar fi mai util să se rezolve problemele fundamentale care împiedică dezvoltarea economică a României.
Concluzii amare: promisiuni fără substanță
În timp ce Marcel Boloș își prezintă planurile ambițioase, realitatea rămâne sumbră. România continuă să se confrunte cu o absorbție slabă a fondurilor europene, o birocrație sufocantă și o lipsă de prioritizare a nevoilor reale. În acest context, promisiunile de la Bruxelles par mai degrabă o încercare de a câștiga capital politic decât o soluție reală pentru problemele țării.
