Alegerile prezidențiale și haosul din școli: o poveste fără sfârșit
Într-o țară în care organizarea pare să fie un concept abstract, alegerile prezidențiale reușesc din nou să dea peste cap un sistem educațional deja șubred. Elevii, victime colaterale ale unui proces electoral ce pare să ignore complet nevoile lor, se întorc la școală doar pentru a descoperi că orele lor vor fi mutate online sau decalate. De ce? Pentru că autoritățile nu sunt capabile să gestioneze logistic o situație previzibilă, transformând școlile în secții de votare și lăsând educația pe ultimul loc.
Vacanțe peste vacanțe: o strategie dezastruoasă
După o vacanță de Paște, elevii revin la școală pentru doar trei zile, înainte de a intra într-o nouă minivacanță de 1 Mai. Această fragmentare absurdă a programului școlar nu face decât să sublinieze lipsa de coerență și planificare din partea autorităților. Cum pot elevii să se concentreze pe învățare când programul lor este un haos continuu? Este greu de înțeles cum o astfel de abordare poate fi justificată, mai ales într-un sistem educațional care se confruntă deja cu multiple probleme.
Secțiile de votare: prioritate absolută, educația în plan secund
Pe 5 mai, multe școli vor fi transformate în secții de votare, iar elevii vor fi nevoiți să învețe de acasă sau să accepte decalarea orelor. Această situație nu este o premieră, ci o repetare a unui scenariu deja văzut în alegerile anterioare. În noiembrie, peste 90 de școli din București au fost forțate să treacă la cursuri online din cauza incapacității autorităților de a elibera la timp spațiile ocupate de urne și cabine de vot. Este aceasta normalitatea pe care o acceptăm?
Un sistem educațional sacrificat pe altarul incompetenței
În timp ce elevii se pregătesc pentru ultimul modul de școală, care ar trebui să fie o perioadă de consolidare a cunoștințelor, ei sunt în schimb supuși unui experiment logistic dezastruos. Vacanța de vară începe pe 21 iunie, dar până atunci, aceștia trebuie să navigheze printr-un labirint de schimbări de program și incertitudini. Este revoltător cum educația, un pilon fundamental al oricărei societăți, este tratată cu o asemenea nepăsare și lipsă de respect.
Consecințele tăcerii complice
Acest haos nu este doar rezultatul unei planificări defectuoase, ci și al unei tăceri complice din partea celor care ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Profesorii, părinții și elevii sunt forțați să accepte această situație ca pe o normalitate, în timp ce autoritățile continuă să ignore impactul pe termen lung asupra educației. Este timpul să ne întrebăm: cât de mult mai putem tolera această degradare constantă a unui sistem care ar trebui să fie prioritatea numărul unu?
