Echinocțiul de toamnă nu aduce zi și noapte egale. Fenomenul real se numește echilux
Echinocțiul de toamnă este asociat, în mod tradițional, cu momentul în care ziua și noaptea ar trebui să aibă aceeași durată. Numele provine din latină și înseamnă „noapte egală”. În realitate, însă, cele două perioade nu au exact câte 12 ore în ziua echinocțiului. Motivul ține de felul în care este măsurată durata zilei, dar și de modul în care atmosfera Pământului refractă lumina. Ziua și noaptea ajung, de fapt, să aibă aproape aceeași durată câteva zile mai târziu. Fenomenul poartă numele de echilux, termen care înseamnă „lumină egală”.
Când are loc echiluxul de toamnă în 2026
În emisfera nordică, echiluxul de toamnă apare la câteva zile după echinocțiul din septembrie. În 2026, echinocțiul de toamnă are loc pe 23 septembrie, iar în România momentul exact este în jurul orei 3:05 dimineața. Echiluxul apare însă în jurul datei de 25-26 septembrie, în funcție de latitudine și de localitatea în care ne aflăm. Datele astronomice pentru latitudinile din zona României indică această perioadă.
În București, de exemplu, pe 25 septembrie 2026 durata zilei este de 12 ore, 1 minut și 44 de secunde. Pe 26 septembrie, ziua scade la 11 ore, 58 de minute și 41 de secunde. Momentul în care cele două perioade ajung să fie egale se află, așadar, între aceste valori. Cu alte cuvinte, echinocțiul și echiluxul nu sunt același lucru.
Diferența dintre echinocțiu și echilux
Echinocțiul este un eveniment astronomic precis: reprezintă momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc. În septembrie, Soarele trece din emisfera cerească nordică în cea sudică, marcând începutul toamnei astronomice în emisfera nordică. Egalitatea perfectă dintre durata zilei și cea a nopții este însă influențată de două fenomene.
Primul este faptul că răsăritul și apusul sunt calculate în funcție de apariția și dispariția discului solar, nu doar a centrului Soarelui. Marginea superioară a Soarelui este vizibilă înainte ca centrul să ajungă la orizont și rămâne vizibilă până după ce centrul a trecut sub orizont.
Al doilea factor este refracția atmosferică. Atmosfera curbează lumina, astfel încât Soarele poate fi văzut chiar și atunci când, din punct de vedere geometric, se află deja puțin sub orizont. Ambele efecte adaugă câteva minute la durata zilei. De aceea, în ziua echinocțiului, avem încă puțin mai multă lumină decât întuneric.
Un fenomen care variază în funcție de latitudine
Momentul în care durata zilei și cea a nopții ajung efectiv la aproximativ 12 ore fiecare poartă numele de echilux. În emisfera nordică, acesta vine după echinocțiul de toamnă. În emisfera sudică, fenomenul se produce înaintea echinocțiului din septembrie. Diferența dintre cele două date este mică și poate varia în funcție de latitudine. Tocmai de aceea, nu există o singură dată a echiluxului valabilă pentru întreaga lume.
Echinocțiul marchează, așadar, un moment astronomic. Echiluxul este momentul în care lumina zilei și întunericul ajung, în mod real, la aceeași durată. Iar în toamna lui 2026, pentru România, acest lucru se întâmplă la câteva zile după echinocțiul din 23 septembrie.
