România riscă să rateze cea mai mare reconstrucție din Europa

România riscă să rateze cea mai mare reconstrucție din Europa de la Planul Marshall

Reconstrucția Ucrainei ar putea deveni cel mai amplu proces de acest fel din Europa de la Planul Marshall încoace, cu o valoare estimată de Banca Mondială la peste 560 de miliarde. România, deși este cea mai apropiată poartă de acces spre regiunile din sudul Ucrainei, riscă să rămână pe margine, avertizează George Scutaru, CEO al New Strategy Center. El subliniază că peste 3.000 de companii poloneze lucrează deja în Ucraina, iar Italia și Danemarca și-au asumat reconstrucția unor regiuni întregi, în timp ce oficialii români au considerat până acum că implicarea trebuie să aștepte sfârșitul războiului, ceea ce el numește „o mare greșeală”.

Scutaru explică că România trebuie privită ca un pod, mai ales pentru sudul Ucrainei: pentru o companie străină interesată de Odesa, Mîkolaiv, Herson sau Zaporojie, cea mai apropiată țară de unde poate veni spre aceste regiuni este România. De asemenea, proximitatea cu regiunile ucrainene din nordul țării — Transcarpatia, Ivano-Frankivsk, Cernăuți, Vinnița —, regiuni cu o dinamică economică aparte și cu o minoritate românească puternică, ar trebui să intre în atenția companiilor românești.

Trei proiecte de conectivitate susținute de New Strategy Center

Potrivit lui Scutaru, implicarea României ar trebui să pornească de la câteva proiecte de infrastructură. Primul vizează un pod peste Dunăre care să lege Isaccea de Orlivka, ce ar deveni prima legătură terestră a sudului Ucrainei cu Uniunea Europeană prin România. Al doilea proiect vizează crearea unui mare hub logistic din porturile Galați și Brăila, Giurgiulești, Reni și Ismail, care să folosească Dunărea ca vector principal din sudul Germaniei către sudul Ucrainei. Uniunea Europeană investește 300 de milioane de euro pentru îmbunătățirea navigației pe Dunăre în perioada 2026–2028, iar în 2029 fluviul ar urma să devină cea mai facilă și mai ecologică cale de acces spre sudul Ucrainei.

Al treilea proiect promovat de New Strategy Center este conectarea portului Gdańsk din Marea Baltică cu portul Constanța, prin vestul Ucrainei. Acesta nu traversează Carpații, este mai rapid și are și valențe de mobilitate militară, permițând deplasarea mai rapidă a trupelor între Polonia și România.

Oportunități pentru companiile românești și industria de apărare

Scutaru atrage atenția că România se află la o răscruce: fie 20–30 de companii se vor agăța de un partener extern și vor deveni subcontractori în diverse proiecte, fie va exista o abordare strategică în care 400–600 de companii românești vor avea o participare reală. El menționează și industria militară ucraineană, aflată sub presiunea bombardamentelor rusești, multe companii ucrainene căutând să-și repoziționeze facilitățile de producție în țările vecine, printre care și România.

Cu ocazia forumului de la Romexpo, New Strategy Center va anunța platforma Together for Ukraine, care urmărește să reunească companii din România, autorități locale românești și ucrainene și companii străine interesate să investească în Ucraina, dar să își găsească și parteneri români. Platforma va deveni activă de la 1 decembrie. Scutaru speră că noul Guvern va asuma procesul reconstrucției Ucrainei și o strategie în acest sens, amintind că un draft fusese elaborat în timpul guvernului anterior.

NATO și riscurile din Marea Neagră

În paralel, Scutaru semnalează o creștere a agresivității Rusiei în bazinul Mării Negre, inclusiv atacuri în apele teritoriale ale României, stat NATO. El pledează pentru o implicare mai mare a Alianței: deplasarea de capabilități de supraveghere și lovire în regiune, dialog cu Ankara pentru deschiderea strâmtorilor și asumarea unei misiuni de protecție a libertății de navigație și a infrastructurii critice, similar misiunii Baltic Sentry. O altă propunere vizează o zonă de interdicție aeriană deasupra porturilor ucrainene de la Dunăre, pe o bandă de 15–20 km, care ar proteja porturile Reni, Ismail, Chilia și Vâlcov și ar ajuta România să protejeze mai bine aglomerări urbane precum Galațiul.

El amintește că un grup de asigurători de la Londra a declarat recent apele din Marea Neagră — cu excepția apelor teritoriale ale României, Bulgariei, Turciei și Georgiei — drept zonă de război, cu impact asupra prețului asigurărilor, și avertizează că, dacă situația continuă, și apele teritoriale ale României ar putea fi declarate astfel. Scutaru mai avertizează că Rusia ar putea organiza sabotaje pe Canalul Sulina, unde traficul este intens, cu 80–120 de nave zilnic în rada portului Sulina sau în zonele apropiate.