Un verdict care zguduie sistemul educațional: elevul repetent care a învins școala
Într-un caz care aruncă o lumină crudă asupra disfuncționalităților din sistemul educațional românesc, un elev de clasa a V-a din Constanța, etichetat drept „problematic”, a reușit să răstoarne decizia școlii de a-l lăsa repetent. Magistrații au considerat că sancțiunea aplicată de instituția de învățământ a fost excesivă și lipsită de fundament educațional. Decizia instanței de a anula scăderea notei la purtare și de a-i permite elevului să promoveze ridică întrebări serioase despre modul în care școlile gestionează comportamentele dificile ale elevilor.
Un „elev-problemă” sau un sistem incapabil?
Etichetarea copilului drept „elev-problemă” a fost doar începutul unei serii de acuzații și sancțiuni care au culminat cu repetarea anului școlar. Incidentul cel mai grav, o bătaie cu o colegă, a fost amplificat de distribuirea imaginilor pe rețelele sociale, dar alte acuzații, precum agresarea unei fete în sala de sport, au fost ulterior negate de martori. În loc să ofere sprijin și consiliere, școala a ales calea represiunii, scăzând nota la purtare fără a informa părinții în prealabil. Această decizie, luată în mod unilateral, a fost considerată de instanță ca fiind lipsită de echitate și de o abordare pedagogică adecvată.
Un sistem educațional în derivă
Decizia școlii de a sancționa elevul fără a-i oferi sprijinul necesar scoate la iveală o problemă endemică: lipsa consilierilor școlari și a resurselor pentru gestionarea situațiilor dificile. Într-un sistem descentralizat, unde fiecare unitate de învățământ își stabilește propriile reguli, elevii devin victime ale unor decizii arbitrare și adesea disproporționate. Inspectoratul Școlar Județean Constanța, prin vocea șefului său, Sorin Mihai, a subliniat că responsabilitatea revine exclusiv școlii, dar această poziție nu face decât să evidențieze lipsa unui cadru unitar și coerent pentru gestionarea conflictelor în mediul educațional.
Consilierii școlari: o resursă ignorată
În teorie, consilierii școlari ar trebui să fie pilonii de sprijin pentru elevii care întâmpină dificultăți, dar realitatea este cu totul alta. Numărul insuficient al acestora și volumul imens de muncă îi transformă în simple figuri simbolice, incapabile să facă față nevoilor reale ale elevilor. În acest caz, lipsa unei intervenții adecvate a contribuit la escaladarea situației, iar școala a preferat să aplice sancțiuni în loc să caute soluții constructive.
Un precedent periculos sau o lecție necesară?
Decizia instanței de a anula sancțiunile aplicate elevului ridică întrebări importante despre echilibrul dintre disciplină și sprijin în sistemul educațional. Este această hotărâre un semnal de alarmă pentru școli, obligându-le să-și reevalueze metodele punitive? Sau, dimpotrivă, creează un precedent periculos, încurajând elevii să conteste orice sancțiune? Cert este că acest caz scoate la iveală nevoia urgentă de reformă și de investiții în resursele umane și materiale ale școlilor.
Concluzii amare pentru un sistem în colaps
Acest caz nu este doar despre un elev și o școală, ci despre un sistem educațional care eșuează să-și îndeplinească misiunea fundamentală: formarea și sprijinirea elevilor. În loc să fie un spațiu al învățării și al dezvoltării, școala devine adesea un teren al conflictelor și al sancțiunilor arbitrare. Este timpul ca autoritățile să recunoască aceste deficiențe și să acționeze pentru a preveni repetarea unor astfel de situații. Până atunci, elevii rămân captivi într-un sistem care pare mai preocupat de a-și proteja imaginea decât de a-și îndeplini rolul educativ.
