Sute de radare noi pe șoselele din România: o măsură necesară sau o altă povară pentru șoferi?
Într-o țară unde accidentele rutiere sunt la ordinea zilei, iar șoselele devin adevărate capcane mortale, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a decis să instaleze 400 de radare fixe pe drumurile intens circulate. Această inițiativă, care va intra în vigoare din 2026, promite să reducă numărul tragediilor rutiere. Dar oare este aceasta soluția salvatoare sau doar o altă metodă de a stoarce bani din buzunarele șoferilor?
Unde vor fi amplasate radarele și ce drumuri sunt vizate?
Primele camere vor fi instalate pe autostrăzile București-Pitești, București-Constanța și București-Ploiești, precum și pe drumuri naționale precum DN1, DN2 (E85), DN6 și DN7. Aceste trasee, cunoscute pentru traficul intens și riscul ridicat de accidente, vor deveni poligoane de testare pentru noul sistem de monitorizare. Dar să nu ne amăgim: aceste drumuri sunt deja un haos organizat, iar radarele nu vor repara infrastructura precară sau lipsa de educație rutieră.
Cum funcționează noile radare fixe?
Sistemul este simplu, dar eficient: radarele detectează depășirea vitezei legale, iar imaginile sunt transmise automat către Poliția Română. Un ofițer analizează datele și dispune sancțiunile legale. În teorie, acest proces ar trebui să fie rapid și transparent. În practică, însă, ne putem aștepta la erori, abuzuri și, bineînțeles, la o birocrație sufocantă care va complica lucrurile pentru toată lumea.
Un arsenal impresionant sau o exagerare inutilă?
Cu cele 400 de radare fixe, România va ajunge la un total de 1.400 de dispozitive de monitorizare a traficului, incluzând cele 700 de radare pe trepied și 300 de radare mobile deja existente. Este aceasta o demonstrație de forță sau o încercare disperată de a masca lipsa altor măsuri eficiente? În loc să investim în educație rutieră sau în modernizarea infrastructurii, ne concentrăm pe sancționarea șoferilor, transformând drumurile într-un câmp de vânătoare pentru amenzi.
Impactul asupra șoferilor și întrebările care rămân
Deși scopul declarat al acestei inițiative este reducerea accidentelor, nu putem ignora faptul că șoferii vor resimți această măsură ca pe o povară suplimentară. Într-o țară unde infrastructura rutieră este departe de standardele europene, iar drumurile sunt pline de gropi și pericole, radarele fixe par mai degrabă o soluție cosmetică decât una reală. Cine va răspunde pentru lipsa de investiții în drumuri sigure? Și, mai important, cine va garanta că aceste radare nu vor deveni doar o altă sursă de venit pentru bugetul de stat?
Concluzie: între necesitate și controversă
Instalarea celor 400 de radare fixe ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Este aceasta o măsură necesară pentru siguranța rutieră sau doar o altă metodă de a penaliza șoferii? Într-o țară unde transparența și eficiența sunt adesea doar cuvinte goale, rămâne de văzut dacă această inițiativă va aduce schimbările promise sau dacă va deveni doar un alt exemplu de incompetență și nepăsare instituțională.
