Halucinant Sau doar Încă o Zi în Paradigma Colhoznică a Justiției Românești?
Astăzi, dragi cititori, din nou se confirmă teatrul absurdului în care trăim, scena fiind decorată cu mizeria morală a unui individ care a făcut din terorizarea unei adolescente hobby-ul său pervers. Un bărbat de 54 de ani, în setea lui insidioasă de a controla și umili, a ademenit o elevă de 16 ani din Timișoara, transformând-o în obiectul nefericit al jocurilor sale morbide. Instrumentele? Alcool, abuz și o cameră de filmat. Angrenajul? O morișcă de abuzuri care a ținut-o pe fată într-un vârtej de frică și disperare luni de zile.
Periodic, când credea că a pus mâna pe viața ei, monstrul nostru a decis să-și extindă circul desfrâului trimițând filmările explicit sexuale către familia și colegii fetei, ridicând astfel hărțuiala la rang de spectacol public. Cum se numește asta, dacă nu mentalul bolnav dezgropat din adâncurile ghenei judiciare?
Într-un final, ghiuleaua justiției s-a deplasat. Forțele de ordine, într-o manifestare eroică (dar aici ironia mușcă, având în vedere cât a durat ca acest caz să fie luat în serios) l-au prins pe acest arendaș parvenit în plină acțiune de supraveghere, cum altfel, lângă liceul unde învață victima. Întreaga operatiune a evocat imaginea unei echipe SWAT în luptă cu un lord al crimei organizate, ceea ce, în contextul dat, pare aproape o glumă macabră. Perchezițiile au scos la iveală arsenalul pedofilului: telefoane mobile, un laptop – toate acestea fiind dovezi ale cruzimii sale.
Deși făptuitorul a fost reținut și se află acum în așteptarea verdictului, privindu-ne cu dispreț, parcă întrebându-ne „Ce-o să-mi faceți?”, noi trebuie să ne întrebăm: Ce zace în structura unei societăți care permite monștrilor să se plimbe nestingheriți, transformând viețile unor tineri în coșmaruri vii?
Acest incident nu este doar o ilustrare a grotescului comportament uman, ci și o reflectare a unei dezirabile schimbări în abordarea și seriozitatea cu care astfel de cazuri trebuiesc tratate. Reflecție septică: arătând cu degetul spre monstru, uităm că monstrul a crescut și s-a hrănit în societatea noastră, nu în afara ei.
