„Un înger păzitor plecat prea devreme: Cum sistemul ne-a furat zâmbetul Biancăi”
Într-o societate în care dramă și tragedie sunt la ordinea zilei, povestea Biancăi, o tânără de doar 19 ani, ne zguduie din temelii. A murit lăsând în urmă o durere sfâșietoare și multe întrebări fără răspuns. Recent căsătorită cu Bogdan, un pompier militar, și proaspătă mamă a micuțului Matias, viața Biancăi s-a stins într-un mod tragic, în urma unor complicatii medicale post-natale. S-au visat o familie fericită, dar i-a fost răpită visele și fericirea, într-un spital care acum, face verificări după faptă.
Tânăra s-a stins în agonia unei nopți de marți spre miercuri, în Spitalul Județean Suceava, care acum, ca să-și spele mâinile, anunță că „fac verificări cu privire la acest caz”. Și-am ajuns iar, în acest circ morbid de care suntem, se pare, martori și participanți fără a vrea. Colegii lui Bogdan, din inspectorat, au încercat să ofere un strop de alinare prin cuvinte pline de durere, promițând că Matias va avea un înger păzitor.
În acest tăvălug al suferinței, întrebăm: Cât de nedrept este să te rogi pentru o viață nouă și să plătești cu cea mai scumpă monedă, viața soției tale? Cât de septic trebuie să fie mentalul colectiv ca să acceptăm astfel de tragedii drept „incidente izolate”? Spitalul, în loc să fie o garanție a vieții, devine ghena judiciară a malpraxisului, perpetuând același tip de comportament dezirabil pe care îl dezavuez cu toată ființa.
E timpul să ne ridicăm și să refuzăm să mai fim martori pasivi la astfel de tragedii. Bianca nu mai poate fi adusă înapoi dar poate, povestea ei să fie un punct de cotitură pentru schimbarea unui sistem corupt până în măduvă. Ca societate, suntem datori să cerem și să luptăm pentru un sistem de sănătate sigur pentru fiecare dintre noi. E timpul să oprim această morișcă de abuzuri în care se învârte sănătatea noastră. Restul sunt doar scuze.