Slănină ascunsă într-un turn din Sibiu în ultima iarnă comunistă
Într-o poveste fascinantă care îmbină istoria cu tradiția, o bucată de slănină veche de 35 de ani a fost descoperită în turnul bisericii evanghelice din Dealu Frumos, Sibiu. Această descoperire a stârnit curiozitatea localnicilor, care, după ani de zile, au aflat cine a fost cel care a ascuns-o acolo. Slănina, depozitată în decembrie 1989, a fost lăsată de Andreas Zikeli, un sas care a emigrat în Germania chiar înainte de Revoluție.
Alina Șamu, ghid la Biserica Evanghelică, a povestit cum, în timpul unei vizite, a descoperit slănina și a început să investigheze povestea din spatele ei. Împreună cu Asociația Sașilor, a reușit să publice un articol în presa săsească, ceea ce a dus la elucidarea misterului. „E aici de peste 35 de ani, cu o poveste pe care am reușit să o ducem la bun sfârșit”, a declarat Alina, subliniind importanța acestei tradiții pentru comunitatea locală.
Tradiția de a păstra slănina este profund înrădăcinată în cultura săsească. Înainte de 1989, fiecare familie avea propria bucată, iar regulile erau stricte. Martin, un alt ghid al bisericii, a explicat cum, în trecut, slănina era tăiată cu atenție, fiecare familie având o marcă distinctivă pentru a nu confunda bucățile. „Când veneai și tăiai slănina, jos ștampilai, ca să nu greșești data următoare când vii să tai din bucata ta”, a spus el, evidențiind meticulozitatea cu care se respectau aceste tradiții.
Turnul bisericii, care oferea condiții ideale pentru păstrarea slăninii, era încuiat, bine ventilat și ferit de hoți. „Pe vremea aceea nu erau atâtea congelatoare, frigidere, și era foarte bine păstrată aici”, a adăugat Martin, subliniind importanța acestui loc pentru comunitate. Deși acum mai locuiesc doar nouă sași în Dealu Frumos, tradiția de a păstra slănina în turn continuă, chiar dacă doar unul dintre ei mai respectă obiceiul strămoșesc.
Astfel, povestea slăninii ascunse în turnul din Sibiu nu este doar o simplă anecdotă, ci un simbol al unei tradiții care a supraviețuit în ciuda trecerii timpului și a schimbărilor sociale. Această descoperire a reînvigorat legătura comunității cu istoria sa și a adus un omagiu celor care au păstrat vie această tradiție, chiar și în cele mai dificile momente ale istoriei.
