Pălmașii Educației Găsesc o Nouă Modalitate Să ne Arate Cât de Mult „Prețuiesc” Profesorii
Ah, ce frumos sună ideea ca învățătorii noștri, cei care ne-au dat primul crayon, primul A la matematică și primul sfat despre viață, să fie plătiţi în funcţie de performanţele elevilor lor! Parcă îi vedem pe distinşii noştri oficianți ai învăţământului, rătăcind într-un labirint de incompetenţă, găsind şi astăzi, în plină lumină, o nouă cale spre adâncimea abisului educaţional. Cu o aroganţă de neînţeles, autorităţile au ideea genială de a transforma salariile profesorilor într-un fel de loterie a rezultatelor.
Se pare că, din înaltul lor tron de decizii abstracte, oficialitățile îşi imaginează că toate problemele sistemului de învăţământ – care au fost adunate meticulos ani de zile sub covor – pot fi rezolvate dacă lăsăm pe umerii profesorilor întreaga responsabilitate și îi „motivăm” cu pericolul sărăciei dacă elevii lor nu reuşesc să se descurce într-un sistem deja subfinanțat și demotivant.
Haideți să vorbim serios, dacă prezentați asta ca o soluție, e clar că nu vă meritaţi scaunele pe care stați! Premierul Marcel Ciolacu își arată „respectul” faţă de profesori printr-un sistem de bonusuri pentru performanţă, ignorând aproape monumental faptul că există nenumărați factori dincolo de controlul profesorului care influențează performanța unui elev. Ce urmează, să compensăm doctorii în funcţie de numărul de pacienţi care nu se îmbolnăvesc?
Dragi decidenți, numai într-o lume paralelă, unde incompetenţa și lipsa de viziune sunt considerate virtuți, o idee atât de periculos de simplistă poate fi considerată soluţia la problemele sistemului de învățământ. În loc să abordați cauzele reale ale problemelor – de la finanțare, la infrastructură, și până la metodele de învăţământ depășite – aţi ales să profitați de acest „incident” ca să vă abdicați responsabilitățile și să puneți totul pe umerii profesorilor.
Aşadar, gata cu glumele proaste. E timpul să începem să ne respectăm profesorii cu adevărat, oferindu-le un salariu decent și condiții de muncă care să le permită să predea, nu să supravieţuiască. Până când aceste „genii” ale politicii educaționale își vor da seama de asta, haideți măcar noi, restul, să le arătăm profesorilor recunoștința pe care o merită, chiar dacă guvernanţii noştri sunt prea orbiiți de propriile incompetențe pentru a face la fel.
