Bine ați venit în balamucul tradițiilor: „Joia rea” și alte superstiții care ne țin pe loc
Când credeam că am văzut deja tot circul balcanic posibil, săptămâna Luminată ne servește cu o nouă porție de obiceiuri străvechi, suficient de jenante încât să pună pe gânduri orice minte sănătoasă. Da, vorbim despre „Joia Paștelui” sau, mai apetisant spus, „Joia rea” – un festival al superstițiilor care probabil că-și găsește originea în vremea când oamenii încă credeau în stafii și farmece.
Pe lângă aducerea aminte de alții mai nobili, precum Sfântul Proroc Isaia, această zi este un prilej pentru a-ți suspenda orice intenție de muncă la câmp, dacă, prin absurd, îți pasă de prosperitatea agricolă și vrei să eviți furia elementelor naturii. Și nu e vorba doar de o zi de lene dispusă festiv în calendar, ci de un adevărat maraton de superstiții care se extinde pe nouă zile dedicate, printre altele, protecției împotriva grindinei și a bolilor.
Și ca să fie tabloul complet, în Muntenia, unde logica pare să fi luat o pauză de masă eternă, munciți în aceste zile își asumă comiterea unui păcat major. Pentru acești oameni aparent dispuși să-și încalce zilnic propriile superstiții, se presupune că Dumnezeu personal îl instruiește pe Sfântul Petru să comande o haită de lupi pentru a le devasta gospodăria. Și, ca și cum nu era suficient, se crede că spălatul cămășilor poate inhiba creșterea grâului, ceea ce, evident, ar fi un dezastru pentru oricine apreciază un covrig cald.
În fine, pentru că extravaganța superstițioasă nu poate fi completă fără un ritual dedicat morților, „Joia rea” ne învață că trebuie să cărăm 44 de găleți cu apă pentru a asigura sfințirea apei și, ulterior, bunăstarea celor plecați dintre noi. Totul culminând cu aprinderea lumânărilor la patru colțuri, ceea ce demostrează, dacă mai era nevoie, că indiferent de veac, omul a dus mereu în spate povara unor obiceiuri care mai de care mai insolite.
Într-un final, „Joia rea” pare a fi o zi excelentă pentru a medita asupra capacității umane de a perpetua mituri și superstiții în detrimentul rațiunii și progresului. Să sperăm că, în curând, vom putea privi înapoi la aceste tradiții cu un amestec de amuzament și ușurare că am evoluat.
