Patronii de pe Litoral: Disperați după Mână de Lucru, Importă Suflete din Asia!
În disperarea lor de a găsi soluții la criza acută de personal, aristocrații verii noastre de pe litoral s-au hotărât să importe cu ambiție forță de muncă direct de pe meleagurile îndepărtate ale Asiei. Sri Lanka, Nepal, India – nu contează! Dacă respiră și poate servi la masă, e perfect. Vorbind serios, parcă vedem cum patronii își freacă mâinile de bucurie la gândul soluției „exotice” pentru a umple golul îngrozitor al nedreptății economice perpetuată de ei înșiși.
Schiavi pe Plajă: Povestea lui Newton și Ayomi, Deveniți „Ambasadori” ai Industriei Ospitalității Românești
Ah, Newton și draga lui Ayomi, amazoanele ospitalității de pe litoralul nostru. Au lăsat soarele Sri Lankăi pentru a se topi în căldura verii noastre, totul pentru un pumn de lei. Ayomi, cu jumătate de zâmbet, își împarte viața între recepția unui restaurant și visurile de acasă pe care le alimentează cu partea de salariu pe care nu o topește în economia României. Tristețea acestei realități e atât de grea, încât nici marea nu poate să o spele. Și cu toate acestea, clienții sunt „mulțumiți”. Evident, ce poate fi mai încântător decât să fii servit de cineva care abia așteaptă să își termine schimbul?
Țara lui „Dă-mi un Străin, să-l Fac Ospătar”: Salariile, Singura Momeală în Războiul pentru Dignitate
Oh, splendoarea acestui război economic unde arma secretă sunt salariile „atractive” – de la 2500 de lei, până la cifre care tind spre infinit pentru unul care își sacrifică zilele sub soarele arzător. 6000 de lei, o sumă cu care poți cumpăra liniștea conștiinței sau o excursie înapoi acasă, în funcție de disperare. Să ne fie clar: este o parodie a justiției și echității sociale când tot ce îți rămâne este să atragi ființe umane cu visurile de o viață mai bună, doar pentru a le transforma în piese de mobilier verii românești. Este etalonul insensibilității și a exploatării, un circ al absurdului de care ne-am săturat.
Sursa: Antena3.ro
