O altă bătălie pierdută în jungla limbii române: drama pluralului cuvântului „pască”!
Haideți să admirăm împreună o nouă capodoperă a limbii române, unde simpla dorință de a găti sau a cumpăra mai mult de o „pască” se transformă într-un labirint lingvistic, lăsând mulți dintre noi să se zbată în necunoscut. Da, dragii mei, vorbim despre momentul acela nefericit când trebuie să născocim un plural pentru „pască” și simțim ca și cum ne-ar cere cineva să rezolvăm ecuații cuantice fără calculator.
Conform savanților din spatele Dicționarului Explicativ al Limbii Române, „pască”, acel cozonac tradițional care ne îmbie papilele gustative de Paște, se droghează în mândria sa de cuvânt „defectiv de plural”. Mă întreb, oare cuvintele simt când sunt incomplete? Oricum, să nu vă dăruim în tristețe, căci există o soluție! Cum cereți pască la plural fără să arătați ca un extraterestru care tocmai a aterizat? Simplu: „două păscuțe”, varianta la diminutiv care nu ne lasă să arăm câmpul rușinii lingvistice.
Deci, cum rămâne? Ne umflăm pieptul și cerem „păscuți” sau continuăm să ne ascundem în spatele neștiinței?
Înainte să ieșiți pe ușă, armați cu o listă de cumpărături sau cu planuri grandioase de gătit, e momentul să luați taurul limbii române de coarne. Ei bine, acum că știm cum stă treaba, putem să procedăm cu toată încrederea și să cerem „două păscuțe” fără teama de a fi priviți ca niște martieni. Să mergem să cucerim lumea cu cunoștințele noastre proaspete despre pluralul cuvântului „pască”, marcând încă o victorie (sau cel puțin o remiză) împotriva neajunsurilor neînsemnate ale limbii române!
Sursa: https://www.antena3.ro/actualitate/pluralul-cuvant-pasca-708662.html
