Un incident tragic care zguduie sistemul feroviar
Într-o dimineață de ianuarie, între stațiile Mătăsaru și Găești, o femeie a ales să-și încheie socotelile cu viața, aruncându-se în fața unui tren. Acest gest disperat nu doar că a șocat martorii, dar a paralizat și traficul feroviar pe secția Titu – Golești, provocând întârzieri semnificative pentru trenurile aflate în tranzit. Într-o țară unde infrastructura feroviară este deja o relicvă a trecutului, astfel de incidente nu fac decât să scoată la lumină haosul și ineficiența unui sistem care pare să funcționeze pe avarie.
Întârzieri și nepăsare: o combinație letală
Trenurile afectate, inclusiv RE 9201 și R 9023, au acumulat întârzieri de până la 76 de minute, iar pasagerii au fost lăsați să aștepte fără explicații clare. În timp ce autoritățile competente își desfășurau cercetările, CFR SA a emis declarații sterile despre colaborarea cu instituțiile abilitate. Dar ce rămâne în urma acestor cuvinte goale? O infrastructură feroviară care se prăbușește sub greutatea propriei incompetențe și o societate care privește neputincioasă cum tragediile devin rutină.
Un sistem care ignoră semnalele de alarmă
Acest incident nu este un caz izolat. Este doar un alt exemplu al modului în care nepăsarea și lipsa de investiții în infrastructura feroviară continuă să pună în pericol viețile oamenilor. Firul II al secției era deja închis pentru lucrări, iar trenurile staționau în condiții precare, demonstrând o dată în plus cât de fragil este acest sistem. În loc să fie un mijloc de transport sigur și eficient, căile ferate din România au devenit un simbol al degradării și al indiferenței instituționale.
Consecințele tăcerii complice
În timp ce autoritățile își continuă investigațiile, rămâne întrebarea: câte alte tragedii trebuie să se întâmple pentru ca cineva să ia măsuri reale? Fiecare întârziere, fiecare incident tragic, fiecare declarație lipsită de substanță nu fac decât să adâncească prăpastia dintre cetățeni și instituțiile care ar trebui să le protejeze. Tăcerea complice și lipsa de acțiune nu sunt doar ineficiente, ci și profund imorale.
Un apel la conștientizare
Acest incident ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți cei implicați în gestionarea infrastructurii feroviare. Nu este vorba doar despre întârzieri sau despre disconfortul pasagerilor. Este vorba despre vieți pierdute, despre o societate care își pierde încrederea în instituții și despre un sistem care refuză să se modernizeze. Fiecare zi de inacțiune este o zi în care tragediile devin inevitabile.
