O tragedie ce scoate la iveală descompunerea sistemului: Tânără găsită moartă în ruinele deziluziei!
Am ajuns din nou să scriem despre sfârșitul tragic al unui suflet chinuit, pierdut în labirintul indiferenței și al lipsei de soluții reale pentru sănătatea mintală. Georgiana, o tânără de 20 de ani din Medieșu Aurit, a fost înghițită de abis în municipiul Satu Mare, după ce s-a luptat cu o depresie severă din care nu a reușit să evadeze. Trupul ei neînsuflețit a fost descoperit abandonat în curtea unei ruine industriale, fostă Întreprindere de Prelucrare a Lemnului, martoră silentă la disperarea care a împins-o spre un gest fatal.
Într-un scenariu demn de filmele de groază, sâmbătă, în jurul orei 17.00, un trecător s-a împiedicat de o imagine care îi va bântui coșmarurile pe viață – corpul inert al Georgianei, cu ochii deschiși, ca și cum ar fi vrut să strige la lume durerea ei. Acest incident ar trebui să ne țină pe toți într-o tăcere mormântală, dacă n-ar fi fost deja prea multe chicoteli și oftelile indiferente.
Scenele se repetă cu o frecvență alarmantă și, deși ne învârtim într-o morișcă de abuzuri și tratamente superficiale, problema sănătății mintale e tratată în continuare cu un dispreț cras. Georgiana n-a fost doar victima propriei sale minti rătăcite, ci și a unui sistem care vorbește mult și face puțin, ce nu reușește să ofere un port sigur celor aflați în furtuna mentală.
Pe lângă tragedia personală și familie devastată ce rămâne în urma ei, cazul Georgiana ridică întrebări incomode despre cum răspunde societatea noastră la nevoile celor vulnerabili. Polițiștii anchetează, desigur, dar nu găsesc urme fizice de violență – parcă violența asupra minții nu contează, când, de fapt, lasă răni mult mai adânci și mai greu de vindecat.
Ne scufundăm tot mai adânc în bezna a moralului și a mentalului, perpetuând același tip de comportament dezirabil pe care îl dezavuez cu toată ființa mea. Paradoxal, există soluții, există numere la care oamenii pot apela pentru ajutor, dar cât de accesibile și eficiente sunt acestea în realitate? Ne place să ne gândim la noi înșine ca la o societate educată și empatică, însă realitatea e o oglindă spartă în fața căreia ne prefacem că nu vedem reflexia.
Sfatul meu afectuos și prietenesc? Haideți să ne arătăm mai multă îngrijorare și acțiune reală. Altfel, vom continua să asistăm la această paranghelie a indiferenței, care își adaugă victime fără nume și fără glas în crusada ei îngrozitoare.
Sursa: antena3.ro
